Later edit: Îi mulţumesc lui Mihai Jurca pentru că a preluat subiectul şi la discutat în emisiunea pe care o face pe B1 TV.
Ce vedeţi mai jos este un text luat fără jenă cu copy/paste (dar şi cu acordul autorului, să fim bine înţeleşi) de la Iulian Crăciun. Care este un tip fomidabil din enorm de multe puncte de vedere. Pentru care handicapul de care suferă este doar o provocare ca să arate că viaţa poate fi trăită aşa cum şi-o aşează fiecare.
Ce a păţit el, după cum puteţi vedea mai jos, se întâmplă frecvent. Căci pentru unii nesimţirea ajunge o adevărată formă de artă gherţoistică, exersată permanent şi cu o tenacitate demnă de o cauză mai bună. Eu, de la peluză fiind şi deloc dus pe la cele biserici, nu am cum să le urez acestor pachidermi lasci decât cea mai corectă urare ever: vă doresc să păţiţi fix ce îmi doriţi şi voi mie.
Vă las cu textul şi cu pozele lui Iulian.
Duminica am fost impreuna cu fiica si sotia mea la Centrul Comercial Baneasa sa vedem un film de desene animate. Eu in 90% din cazuri parchez pe locurile speciale pentru persoanele cu dizabilitati dar in 10% din cazuri nu parchez acolo deoarece nu gasesc loc.
Redau mai jos un mic dialog pe care il am de fiecare data cu cei care pazesc cu strasnicie aceste locuri mult ravnite:
Eu: Dle, chiar asa multe persoane cu dizabilitati sunt acum la mall…. (Lucru care daca asa ar fi fost ma bucara foarte mult, deoarece este foarte important ca sa iasa cat mai multi din casa)
Paznic: Nu dl! Nu sunt, dar au permise de parcare pentru pers cu dizab.
Nesimtit: Plecati!?
Eu: Da, vom pleca.
Nesimtit: Si eu care credeam ca ramaneti peste noapte aici!:))
Eu: Atunci sa ma astepti pina maine cand plec… si dupa ce punem carutul in masina parcam masina inapoi in locul de parcare si oprim motorul
Nesimtit: Imi e mila de handicapul tau, ca minte nu ai….
Nesimtitul apoi parcheaza masina pe culoarul de trecere si intra in magazin. In momentul acela i-am facut poza masinii si de asemenea si permisului de parcare. Acest permis este eliberat de departamentul specializat din primaria sectorului 5.
Acum eu stiu ca lipsa de educatie si morala sunt tot o forma de handicap, dar nu stiam ca si pentru acestea se elibereaza certificate si permise de parcare. In cazul in care legea s-a modificat si cuprinde si aceste „suferinte”, imi cer scuze public daca l-am judecat gresit, deoarece inseamna ca omul si fiica lui au certificatele pe MERIT.
Cand mi-am rafacut certificatul de handicap la solicitarea celor de la S2, in primul an mi-au eliberat doar un certificat temporar, valabil 1 an. Permisul de parcare al individului este PERMANENT.
A… si era sa uit: nu avea doar el permis, ci avea si fiica lui, posesoare a Fiatului din imagine. Eu ne avind certificat permanent de handicap (pina acum un an), as vrea sa intreb autoritatile autoritatile cum as putea sa-l ajut pe omul asta care are un certificate PERMANENT:)!!
11 thoughts on “Din ciclul „am Mercedes şi mi se rupe, băh handicapatule!””
HR =vine de la Hrvatska (Croatia) domnu’ si nu HU – Hungary
Cel mai mare handicap al unui om este NESIMTIREA! Cum sa ne mai miram de faptul ca acesti oameni au certificate de handicap, cand la noi in tara unii iau ajutoare sociale pentru ca sunt nevazatori dar pot conduce o masina fara probleme? Ca legile la noi in tara sunt facute cu partea dorsala, asta stim cu totii. Ca nu facem nimic in sensul asta, asta este alta problema.
O sa imi permit sa spun pe scurt cum am reusit sa inving sistemul: Tatal meu a suferit un infarct acum 6 ani. In urma acestui incident, tata a ramas handicapat pe viata, in sensul ca el traieste cu un sfert din inima, restul de inima fiind inactiv. Evident, a trebuit sa se pensioneze pe caz de boala. Pensionar revizuibil – adica trebuia sa vina anual la Comisie si sa se verfice daca nu cumva i-a ”crescut” inima la loc (la fel cum se intampla si in cazul persoanelor cu membre amputate!!!!) Satula de drumuri INUTILE pana la respectiva Comisie, drumuri pe care trebuia sa il car pe tata, am facut cereri peste cereri prin care incercam sa ii conving pe dobitocii statului (degeaba) ca tata nu are cum sa se mai faca bine vreodata. Intr-un final, am reusit!
Ideea este ca, in loc sa ne plangem de nedreptate, ar trebui sa luptam pentru dreptate si sa renuntam la acel ”Cum sa schimb eu singur, ceva?”
Nu se mai zice Handicapat, ci Persoană cu dizabilitate :D . Dar cei care parchează acolo tot handicapați rămân, este interzisă parcarea și totuși nu le face nimeni nimic. Multă sănătate
Trist. Foarte trist.
bine ca n-ai luat bataie… :)
Groaznic. Asa de tare ma enervez cand aud lucruri din astea ca ma doare stomacul.
Dupa ce am citit acest articol mi-a venit o idee, sa punem de o campanie masiva impreuna cu multi alti bloggeri prin care acesti nesimtiti sa fie aratati cu degetul, as merge chiar pana la amplasarea unor panouri mari cu exemple concrete, postari pe cuvinte cheie cu numele individului, ca poate intr-o zi o sa caute si el pe „goagle” sa vada cu ce este asociat numele lui.
Campania s-ar putea numi „Cum definesti nesimtirea” .
Eu am un ford ka si imi place sa le dau cate o dunga pe vopseaua aia alba la astia :)) daca are ” sange in veioza ” sa faca acest lucru inseamna ca are bani sa isi repare mica bijuterie :)
Sa-i vezi cand incep sa se umfle in pene, sa injure si sa ameninte.
Cefe late, creier nema :)
..la noi in brasov masinile cu numere de smecheri gen SEN sau DAN parcheaza pe putinele locuri rezervate pentru cei cu dizabilitati………..mai am obiceiul sa intreb de certificat si de careva ori era sa iau bataie,asa ca mai e mult de lucru fratilor……..sanatate
Pingback: Băneasa Shopping City amendează gherţoii care parchează pe locurile persoanelor cu dizabilităţi - Cristian China Birta