
Săptămâna trecută am avut onoarea să acord un premiu pe scena Galei Societăţii Civile (daţi click pentru a vedea câştigătorii, un minim gest de omagiu, zic). Ocazie cu care am adresat reprezentanţilor brandurilor din sală cea mai frumoasă urare dintre toate urările, după mintea mea de născut moroşan: „Pentru tot binele pe care îl faceţi, Dumnezo vă-mburde-n rai pă tăţi!„. Zău că asta este cea maifrumoasă urare dintre toate urările :) În care cred. Şi în mesajul căreia cred atunci când îl adresez unor oameni care, măcar din când în când, fac lucruri faine şi ajută societatea în care prestează pentru profit.
În scurtul timp cât am stat pe scenă (loc unde îmi place să fiu de foioioioi :D), am mai zis ceva. Am pornit de la faptul că ni s-a spus că microfonul special (unul aranjat frumos, branduit, îl vedeţi în dreapta pozei de mai jos) este doar pentru câştigătorii locului I, noi ceilalţi vorbim de la un microfon mai pricăjit :)) Am zis atunci că e ca în viaţă, nu toţi putem câştiga primul loc. Dar, dacă tot nu putem fi primii, în loc să rămânem frustraţi că nu am câştigat, ar trebui să ne uităm mai atent şi la locul pe care suntem şi să îi vedem părţile frumoase, adică să gândim pozitiv. Am făcut şi o demonstraţie: am zis că de la microfonul ăla oficial şi înfipt în scenă nu poţi face „asta” şi am performat cam cum vedeţi în fotografie, rostind pe un ton grav, a ala Barry White, „bună seara, prieteni” :))
Felicit din suflet toate proiectele participante, nu doar cele câştigătoare, pentru că tare mult suflet pun în ceea ce fac :) Şi mulţumesc brandurilor care se implică să sprijine aceste proiecte. Le foarte mulţumesc!
