Discutam zilele trecute cu un amic despre comandatul de mâncare online. El avea soluţia în buzunar şi m-a izbit cu ea din prima. „E simplu: www.foodpanda.ro„, zice el direct. Eu eram în postura celui care nu prea intrase pe site, el era deja un heavy user, deci. Şi îmi spune că acolo găseşti jdemii de restaurante şi meniuri şi combinaţii şi tot ce vrei. Eu o ţineam pe aia cu „bine, bine, or fi catralioane de oferte pe acolo, dar cum alegi, totuşi, dintre ele?„. Amicul meu se uita nedumerit la mine: „Cum adică cum alegi? Păi te uiţi pe site şi decizi ce îţi place„, încerca el să îmi explice. Eu o dădeam înainte cu „nu înţeleg” până al meu s-a prins că fac mişto de el şi mi-a făcut cinste cu o bere :D

E drept că l-am trollat un pic pe amicul cu pricina, dar întrebarea tot rămâne: cum alegi oferta cea mai buna din multitudinea de oferte care îţi livrează mâncarea la uşă? Experienţa mea de ani de zile de când mă dedau la astfel de comenzi îmi spune că modalitatea este fix una singură: pe testate. 

Dap, pe testate. Adică, să zicem, vrei mâncare chinezească. Te uiţi pe net, găseşti o listă de restaurante care livrează astfel de mâncare şi ale căror oferte arată toate minunat pe net, alegi o ofertă care îţi face cu ochiul (ştii tu de la un friend că e bună, îţi place brandul restaurantului etc.) o comanzi, o mănânci şi, dacă îţi place, mai comanzi de la ei, dacă nu, nu. Nu e de parcă ai da o avere pe o comandă, ca să zic aşa. În plus, rar de tot găseşti restaurante care să o dea de gard la modul masiv cu mâncarea pe care ţi-o livrează, foarte rar. Aşa că, cel mult, rişti să nu îţi placă foarte tare mâncare, dar mai mult nu ai de suferit, cum ar veni.

Unii îmi spun că primul criteriu după care îşi aleg de unde să îşi comande mâncarea este „mi-a spus un prieten„. Perfect de acord cu asta, este de când lumea cea mai bună metodă de marketing. Numai că, vedeţi voi, asta cu „mi-a spus un prieten” este doar un fel de prefaţă la ce ziceam eu cu testatul. Pentru că prietenul cu pricina ţi-a rezolvat doar partea cu căutatul, nu şi partea cu gustatul. Iar gustatul, aşa cum bine spune o vorbă din popor, se execută, nu se discută :D Altfel spus, ceva ce i s-a părut devastator de bun prietenului tău pe tine te poate lăsa rece sau, după caz, chiar scârbi. Aşa că tot la testatul despre care vorbeam mai sus ajungi.

Aş mai zice ceva, dacă tot suntem la subiectul ăsta. Cel mai enervant lucru pentru mine (în paranteză spun că eu sunt clientul perfect: dacă m-ai prins, greu scapi de mine; dar şi când scapi, scapi cam de tot…) este inconstanţa în asigurarea calităţii mâncării livrate. Adică este foarte enervant să te bazezi pe, să zicem, o pizza quattro formaggi (preferata mea, de altfel) de la un anumit furnizor, să o vrei tocmai pentru că îţi place foarte tare cum o face şi să te trezeşti că, brusc, guşti o altă pizza quattro formaggi, care nu are nici o legătură cu ce ştiai tu că ai comandat. De regulă, când mi se întâmplă de astea, mai dau o şansă furnizorului. Dar, dacă apoi tot de gard o dă, atunci îi spun la revedere cu maximă pregnanţă.

Numai că, din fericire, asta mi s-a întâmplat numai de trei ori de când comand eu online. Ceea ce, fireşte, este o veste bună pentru întreaga industrie, dacă pot să îi zic aşa :)

Vă pupez. Şi poftă bună. Că mie zău mi s-a făcut foame de la atâta vorbit despre mâncare :))