Dap, am comis-o: am ajuns, la aproape 40 de ani, să stau la cort în Vama Veche, aşa cum vă anunţam. Deja văd ridicări masive de sprâncene din partea pretenarilor care mă cunosc şi care ştiu că nu sunt de nici o culoare material de lucru când vine vorba despre stat la cort şi mai ales despre stat la cort în Vama Veche. Doar că ar trebui să aveţi puţintică răbdare. Să vă raportez ce şi cum. Căci – aşa ca un teaser – Sandalandala m-a convins că Vama Veche poate fi altfel decât ştiam eu. Să le luăm pe rând.

Ieşitul cu cortul. Sunt o persoană de o comoditate atroce. În sensul că mă respect prea tare ca să nu îmi ofer condiţiile corespunzătoare atunci când plec oriunde plec. Aşa că a ieşi cu cortul (a se citi fără duş, fără să stau de pază să nu îmi fure careva hârtia igienică din cort, fără un loc unde să mănânc ceva care să nu fie înjghebat la botul calului şi fără altele pe care nu le enumăr aici, căci, trag nădejde, v-aţi prins ce şi cum) nu era printre opţiunile mele majore când venea vorba de ieşit în natură and shit. Nici acum nu este, ca să fiu sincer. Dar, după ce am petrecut două nopţi la cort în Sandalandala, în Vama Veche, o astfel de ieşire măcar intră în calcul. Ceea ce, v-o spun răspicat, este mult, forte mult in my book.

Vama Veche. Am fost doar de vreo tri ori până acum în Vama Veche. Mai mult pe sistemul să nu spun că nu am fost să văd ce şi cum. Dar niciodată nu am dormit acolo. Never. Căci – cum să o spun cât de cât delicat… – nu am găsit nici cel mai mărunt argument care să mă îndemne să petrec o noapte în acea staţiune de tineret (pfoai, cum sună asta…). Nu voi enumera motivele contra, căci nu aş vrea să stric feng shuiul acestui text. Dar le puteţi bănui lesne. Aşa că am abordat ideea de două nopţi petrecute/dormite în Vama Veche, în campingul Sandalandala, cu oareşce rezerve. Spre surprinderea mea (dap, sunt bărbat să o recunosc), nu numai că am dormit bine, dar chiar mi s-a făcut oarecum poftă să mai bifez o astfel de ispravă. Tot vreo două nopţi, nu mai mult, hai să nu ne întindem mai mult decât ne lasă religia, ca să zic aşa. Ceea ce voi face imediat ce va fi un pic mai cald, ca să putem să ne şi murăm un pic în apă mării.

Dacă ar fi să caracterizez într-o singură sintagmă care e faza cu Sandalandala, aş zice fără să ezit fix cum am zis în titlu:

[Tweet „Sandalandala, camping premium în Vama Veche.”]

Moment în care, fireşte, ar trebui să dau argumentele mele pentru a defini ce înţeleg eu prin camping premium (citiţi şi regulamentul campingului, este savuros :D). Ceea ce fac, după cum urmează.

Curăţenie. Unii mai duşi cu cortul, ca să zic aşa, ar putea strâmba din nas că pun faza cu curăţenia pe primul loc. Dar jur pe roşu ca cocoşu că mi-e o silă teribilă să stau (cu cortul sau fără) într-un loc unde se întâmplă un concurs de „care împroaşcă cel mai semeţ gunoi cât de aproape posibil de ceilalţi„, aşa cum se întâmplă în multe locuri de camping, în special în Vama Veche, dacă îmi permiteţi (şi ştiu că o veţi face, nu aveţi cum să nu o faceţi). În Sandalandala curăţenia este în top. Şi pentru că se ocupă administratorii de asta, dar şi pentru că cei care ajung acolo se simt cumva la orbaz să nu fie ghiolbani. Iar pentru mine aşa ceva este condiţie eliminatorie. În sensul că elimina reticenţa de a mai ajunge acolo :))

Securitate. Sună cam dur termenul ăsta, ştiu, dar l-am preferat aşa. Căci se potriveşte cu Sandalandala. În primul rând că accesul în perimetru (înconjurat de un gard înalt, cam naşpa de sărit) se face foarte strict, pe baza unei brăţări vefiricate la intrare de oamenii de la pază. Apoi pentru că tot timpul este cineva acolo, cu ochi de vultur, care supraveghează incinta. Inclusiv noaptea este cineva care stă de pază şi patrulează prin zonă. Aşa că, bref, poţi avea încredere să îţi laşi cortul singur singurel în Sandalandala, fără să te gândeşti că s-ar putea să te trezeşti că a plecat puţin la plimbare sau ceva.

Duşuri şi toalete. V-am spus deja că sunt un tip comod. Şi că a merge cu cortul undeva unde nu poţi face un duş (sau măcar să am liniştea sufletească pe gen „e lângă mine duşul, pot să mă duc să mă spăl când vreau„) este de maxim stop joc pentru mine. În Sandalandala chestiuea cu duşul este rezolvată. Căci ai vreo 30 de duşuri cu apă caldă non- stop. Şi vreo tot atâtea toalete. Care sunt curăţate periodic, aşa că nu te duci unde se duce şi împăratul singur cu clame de alea de prins nasul şi cu ochelari de dormit ca să nu vezi pestilenţa vizuală (dacă îmi permiteţi) în acţiune, aşa cum am văzut în multe locuri din Vamă.

Zgomotul. Unii spun că e muzică ce se aude plutind masiv peste toată Vama Veche. Eu îi spun zgomot. Căci 4734 de muzici în acelaşi timp, date cât mai tare, ca să acopere ce se aude de la terasa vecină, nu e muzică. E zgomot. În Sandalandala, zgomotul se cam termină pe înserate. Adică nu te bagi la culcare de parcă te culci pe o boxă dată la maximum, aşa cum păţeşti în alte părţi. Singura parte naşpa este că tot se aude bubuiala de la Expiratul de lângă. Toată noaptea. Ceea ce, fireşte, este de-ampururea. „Aşa e în Vamă„, vă veţi grăbi să îmi spuneţi. Moment în care dau din umeri şi mai mult nu zic.

Bar şi restaurant cum ieşi din cort. Trebuie spus că restaurantul încă nu există la modul cu bucătărie şi tot ce trebuie, dar va fi funcţional până vine sezonul estival. Şi va avea mult, mult peşte. Ceea ce se pupă masiv cu coraconul meu culinar. Cât am stat noi în weekend acolo, cei doi simpatici bucătari au compensat lipsa restaurantului printr-o organizare de tabără, gen grătar, care ne-a asigurat masa. Fără multe opţiuni şi fără multă aranjare în farfurie sau ceva de genul. Dar, din câte îmi spun administratorii, asta se rezolvă până la vară.

Cinematograf. Ok, nu e chiar cinematograf, dar ceva cam pe acolea :)) Îmi place foarte tare ideea cu ditai peretele folosit pentru proiecţie. Am şi văzut „Jandarmii şi jandarmeriţele”, în condiţii foarte bune de sunet şi imagine. Şi am înţeles că faza cu filmele o să rămână. Deşi, mă înţelegeţi, eu aşa aş vedea un meci ca lumea acolo de foioioioi :))

Cam astea ar fi motivele pe care le văd eu pentru a declara Sandalandala camping premium în Vama Veche. Bine, e drept că eu am prins acolo fix zilele de deschidere şi, aşa cum vorbeam şi cu administratorii, mai trebe să stăm câteva ture ca să vedem cum se „aşează” publicul care va fi doritor de un astfel de camping. Am promis că la vară o să revin, cu familia, ca să testăm cu adevărat locul.

Apropo de venit cu familia, dacă totul va merge în direcţia pe care o bănui (şi pe care o sper…), Sandalandala este o destinaţie perfectă pentru cei ca mine, cu familie mare şi care nu sunt genul care merge cu cortul în fiecare weekend, ci mai rar, doar aşa pe sistem de – hai să îi zicem aşa – aventură. Adică îmi pare că acolo poţi să faci combinaţia aia de să oferi copiilor câteva nopţi la cort, să vadă cum este, dar şi să ai totul la îndemână, civilizat, curat, securizat, plus făcut plajă şi baie în mare. Adică tot pachetul. Cred că aici va fi de bobinat. Dacă, repet, va fi aşa cum cred eu. De testat oricum o să testez la vară şi o să vă raportez atunci ce şi cum.

Campingul în Sandalandala costă 10 lei pe zi pe persoană în timpul săptămânii şi 20 de lei pe zi pe persoană în weekend. Găsiţi detalii aici.

Înainte de a vă povesti, pe scurt, cum a fost sejurul meu în Sandalandala, trebuie să fac câteva precizări mai aşa de coracon. În primul rând, vreau să o felicit pe Adelina Oprea, marketing manager Zorile Store (Sandalandala este o ispravă a acecestui brand, de aia se leagă), pentru că are un suflet mare şi pentru că este o profesionistă de nota 10. Mereu cu zâmbetul pe buze (deşi era ruptă de oboseală după maratonul de zilele astea…), mereu dispusă să te ajute, mereu întrebându-te dacă totul e ok. Jos pălăria, tovarăşa, jos pălăria!

Ar mai trebui spus că brandul Sandalandala a fost creat de Storience şi că mie îmi place foarte tare cum a ieşit totul. Căci, nu-i aşa, Ştefan Liuţe and co se pricep corespunzător la a ne băga brandul în coastele coraconului, ca să o zic mai de la peluză :D

M-am bucurat teribil că am putut să pun şi eu umărul la premiera lui Zolty, care a ajuns, în sfârşit, să vadă marea :) Păcat că a prins vremea cam naşpa, dar no, ce să facem, astea nu depind de noi :) Mulţumesc, încă o dată, Adelina pentru implicare!

Am pornit spre Sandalandala în echipa je, doamna sufletului meu, Georgiana, Daniel şi Toma. Ocazie cu care, fireşte, am executat selfieul de mai jos :D

Ajunşi la faţa locului, m-am uitat cu o superioritate de meltean venit cu cortul =)) la toate celelalte corturi. Căci abia când am deşirat cortul nostru şi-au dat cei de acolo seama că a venit bombardierul =)) În cortul nostru încăpeau lejer vreo 3 corturi de alea normale.

Să lăsăm la o parte şi pe repede înainte faza că am râs juma de oră de noi înşine cât ne-am chinuit să montăm ditai autotrenul, aşa cum ne-au surprins paparazzi colegii de la blogink.ro :D Mulţumim lui Cristi şi Pato că ne-au dat o mână de ajutor, în sensul că ne-au încurcat şi mai tare =))

Cum musiu Make a cântat în a doua seară, Adelina a profitat de ocazie şi a făcut un selfie cu cei doi tâlhari :D

Vă las cu o galerie foto. Cu menţiunea că o să mă vedeţi în unele alături de Costin. Căci nu ne-am putut abţine să nu trollăm cât de cât sedinţa foto :))