Foto-reportaj din ziua în care am fost angajat la FAN Courier (A)

Ei sunt cu mine„, spunea Răzvan. Era ca o parolă. Care funcţiona impecabil de fiecare dată. Căci vedeam feţele oamenilor din casele sau din birourile în care intram că treceau de la starea de mirare, întrebare, bănuială la cea de relaxare. Brusc şi iremediabil. Invariabil. Şi mi-am dat seama atunci că ce face Răzvan este mult mai mult decât să livreze colete sau plicuri. El livrează şi confort. Mult confort.

Am ales să încep aşa relatarea mea despre ziua de lucru pe care am petrecut-o alături e Răzvan, într-o maşină FAN Courier, pentru că, dacă ar fi să fac un Top 3 al lucrurilor pe care nu le-aş fi bănuit niciodată despre meseria de curier, pe locul I ar fi fost relaţia foarte apropiată pe care curierul (în cazul de faţă Răzvan) o are cu majoritatea clienţilor săi. Nu aş fi zic niciodată că aşa ceva se întâmplă. Pentru că, recunosc, nu mi-am pus niciodată problema. La urma urmei, vorbim aici de băiatul cu plicurile, nu? Ce să ne intereseze mai mult decât faptul că el aduce şi duce plicurile, nu-i aşa? Ehe, după ziua petrecută cu Răzvan de la FAN Courier s-a terminat în capul meu cu clişeul ăsta. Definitiv.

Ziua mea de lucru la FAN Courier a început dimineaţa, la sediul de pe Fabrica de Glucoză. Am ajuns mai devreme decât ar fi trebuie (call me chinezu, urăsc întârzierile), aşa că am stat la o poveste cu cei doi domni de la poarta de intrare în curtea firmei. Simpatici foc. Am vorbit despre o grămadă (am stat cam juma de oră cu ei acolo), despre fotbal, despre ce puţine şanse au tinerii din ziua de astăzi, despre trafic, despre multe. În tot acest timp, au trecut pe lângă noi zeci de maşini FAN Courier. Pentru mine era un haos total, nu înţelegeam nimic din ce se întampla. Pentru ceilalţi, însă, era doar o zi normală de lucru.

Am intrat apoi în hala-garaj unde trebuia să mă întâlnesc cu Răzvan, curierul pe capul căruia urma să stau toată ziua. Acolo haosul mi s-a părut şi mai mare. Cu maşini ieşind şi intrând, cu scutere care ţâşneau din toate părţile înspre toate părţile, cu curieri care cărau încolo şi încoace colete şi grămezi de plicuri cu nişte cărucioare. Eram niţel năucit. Cei de acolo râdeau de mine. Şi îmi ziceau „acum nu e nimic, să vezi când e oră de vârf„. Am zis că refuz oferta, căci dacă acum, când mie mi se părea că e nebunie nu e nimic, apoi nu vreau să ştiu cum e când e nebunie :))

Evident, ceea ce mi se părea mie un haos avea o logică de funcţionare care mergea ceas. Trebuie să meargă ceas, nu există altă opţiune în businessul de curierat. Doar că pentru un ochi din afara sistemului era năucitor să vadă toată acea vânzoleală. Nu pentru cei din sistem, însă. Pentru ei totul era de un firesc absolut. Aşa că m-am relaxat şi eu şi am întrat în program, ca să zic aşa.

Numai că imediat ce am decis să mă relaxez, fac cunoştinţă cu Răzvan. Şi cam la 14 secunde după asta, el mă întreabă: „deci, mergem?„. A fost un fel de declaraţie de intenţie, dacă vreţi, pe care eu am înţeles-o pe sistemul „te iau cu mine, că aşa trebuie, dar suntem la muncă aici, da?” :)) I-am spus că el este şeful şi că sunt pregătit de livrat!

IMG_4036 (Copy)

Zona noastră de livrare era una relativ mică, adică străzile cuprinse în triunghiul cu vârful în staţia de metrou 1 Mai, care are o latură pe Calea Griviţei, una pe Ion Mihalache şi una pe Caraiman. Am fost un pic mirat, pentru că m-am gândit că nu o să fie foarte mult de lucru pe o zonă atât de mică. Pfoai, cât de tare m-am înşelat. Căci toată ziua am petrecut-o în acea zonă livrând 85 de plicuri şi colete şi ridicând (comenzile) vreo 35. Dap, într-o zonă atât de mică am avut o activitate atât de intensă.

Unitatea de măsură a serviciilor de curierat este AWB. Dap, AWB. Sau, cel puţin, aşa am înţeles eu :)) Eram familiarizat cu denumirea, fireşte, dar în ziua mea de lucru la FAN Courier mi s-a tipărit forever în creier importanţa acestui termen. Care, în esenţă, înseamnă documentul care însoţeşte orice expediere şi care are un cod unic de identificare ce permite urmărirea expedierii. O să vă spun altă dată mai multe de astea tehnice, dar astăzi vreau să vă raportez despre cum a fos pe traseu.

Prima livrare din viaţa mea a fost una de coracon. Căci aşa se nimereşte la oameni de oameni care fac lucrurile cu drag aşa cum le făceam eu atunci :D Prima livrare din viaţa mea de curier a fost, deci, un plic cu biletele la derbiul dintre Steaua şi Dinamo din Cupa României (a fost 5-2 pentru ai mei :D). Destinatarul: un stelist get beget, cu legitimaţie de suporter şi tot tacâmul. Mi-a făcut şi eu public statutul de stelist şi l-am rugat să mă lase să îi fac o poză alături de Răzvan, ca să imortalizăm momentul :D

IMG_8277 (Copy)

Am continuat tura de livrări. De dimineaţă până pe la 13.oo, când am făcut o pauză de masă. Dar una lucrativă, ca să-i spun aşa. Căci ne-am dus la o întâlnire cu şeful curierilor pe mai multe zone, care le-a mai adus câteva colete (acolo unde era cazul), i-a întrebat dacă sunt probleme, le-a verificat statusul livrărilor, adică un fel de şedinţă operativă pe repede înainte.

Au fost multe momente interesante la livrări. Un moment în care am ridicat masiv sprânceana a fost cel în care am avut de livrat unei doamne de la o firmă de contabilitate cartea lui Florin Roşoga :)) Apoi am avut de livrat un colet unei doamne care ne-am rugat să venim mai repede, pentru că are oră la coafor, aşa că ne-am întâlnit în faţa casei, am pus coletul în maşină, doamna a plătit repede şi a fugit :))

În tot acest timp de umblat pe străzile din zona aceea, Răzvan se saluta cu multă lume. „Ştiu zona asta mai bine decât o ştiu pe cea de acasă„, mi-a spus râzând. Are 8 ani de când se ocupă de clienţii de aici. 8 ani. Nu e de mirare că mulţi clienţi mi-au spus că Răzvan parcă este de-al lor. M-am amuzat foarte tare o doamnă care, crezând că sunt ceva supervizor de la FAN Courier, a adoptat o atitudine oficială şi mi-a comunicat că „Răzvan este cel mai bun curier pe care l-am avut aşa că nu cumva să ni-l luaţi de pe zonă” :)) În altă ocazie, o tânără de la recepţie mi-a spus răzând că Răzvan este omul care îi dă cele mai multe autografe, pentru că zilnic îi semnează pentru câte o livrare :D

Multă bună dispoziţie, amiciţie, glume. Dar totul pe baza unui sistem care funcţionează. Căci nu cred nici un milimetru că aceşti clienţi zâmbitori şi amabili ar mai râde foarte tare dacă Răzvan nu le-ar oferi confortul coresondenţei, ca să zic aşa. Şi dacă nu ar şti că ce trimit ajung unde trebuie şi că ce primesc primesc aşa cum trebuie. Pentru că, dincolo de frumuseţile unei relaţii client-curier construită în ani de zile, ce se întâmplă acolo este business. Unul frumos, având în vedere respectul reciproc pe care l-am văzut. Dar business.

Ca împărţire a timpului, de dimineaţă până pe la 15.00, curierul livrează ce are de livrat. După care, până la 16.30, merge să ridice comenzile. Pe care le vede ori în sistemul FAN Courier, ori le primeşte el telefonic. Ori, după cum am văzut în cazul lui Răzvan, merge direct la clienţii pe care îi ştie de ani de zile, căci ştie că are de ridicat de la ei câte ceva. Ziua se încheie după ce predă AWBurile cu livrările şi coletele şi plicurile pe care le-a ridicat de la clienţi.

O să revin cu o postare în care o să prezint pe larg, dar mai tehnic, tot circuitul într-o firmă de curierat atât de mare precum este FAN Courier. Pentru că este foarte interesant să vezi eficienţa la lucru, cum ar veni. Vă daţi seama că într-o companie cu peste 2750 de angajaţi, cu 1700 de maşini şi cu sute de mii de comenzi, dacă nu merge totul ceas, apoi cam da cu virgulă. De aceea, zic, cred  că ar fi interesant să vedeţi mai pe larg care este circuitul.

Vă mai spun ceva înainte de a vă lăsa cu o galerie foto de la ziua petrecută cu FAN Courier: am început să salut toţi curierii cu care mă intersectez :)) Şi să-i întreb cum a fost traficul astăzi (asta îi interesează numero 1, restul sunt detalii de parcurs :D) şi să le urez locuri de parcare libere (dap, lăsaţi alte abureli, aici trebuie să loviţi :D). Totul pe repede înainte, că omul are treabă, iar la un curier treaba se măsoară inclusiv în minute folosite la maximum. Unii dintre ei se uită miraţi la mine, pe sistemul „ce-o fi cu omul ăsta?!„, dar toţi zâmbesc şi îţi mulţumesc. Şi simţi, cumva, că le pică bine. Iar tu, la rândul tău, te simţi bine pentru că ai mai dărâmat un clişeu pe care nici măcar nu ştiai că îl aveai. Definitiv.

 

Notă: Această postare este un advertorial, marcat ca atare cu (A), conform politicii advertoriale de pe acest blog.

10 comentarii la “Foto-reportaj din ziua în care am fost angajat la FAN Courier (A)

  1. IuliaUtaMediatorBucuresti Răspunde

    Am lucrat vreo cinci ani cu Cargus curier, acum de vreo doi ani lucram cu Fan curier. Omul care vine sa-ti ia coletele este foarte important. Am avut o perioada cand trimiteam colete in tara zilnic, deci zilnic il vedeam pe omu’ ala la fata, si in timp ce-si scria awb-ul mai schimbam doua vorbe. Anul trecut, pe zona noastra, aveam un curier de la Fan mai taciturn, mai suparat si trist. Cand il vedeam ca intra pe usa, parca mi se inecau toate corabiile. Am rasuflat cu totii a usurare cand l-au schimbat cu un baiat tanar si relaxat. Este important ca agentul de la curierat sa fie sociabil si sa poata sa iti zambeasca, sa schimbe doua vorbe despre orice.

    • Cristian China Birta Răspunde

      Dacă mi-ai fi zis asta înainte de a petrece o zi cu Răzvan, nu aş fi înţeles. Dar acum, după ce am văzut cât de importantă este relaţia asta, înţeleg perfect ce zici :)

  2. Vali Răspunde

    Foarte frumoasa experienta ta si iti doresc mult succes in continuare ! As vrea sa va spun si eu experienta mea cu Fan Courier.Cu bune si rele .Totul a inceput acum vreo 7 ani,prin 2007. Lucram ca sofer la o firma de medicamente si m-am imprietenit cu acel vesel curier de la „Fan” cu care colabora firma „mea” si se invartea pe „3 strazi”.Venea cu o dubita Ford Transit Conect…cateva plicuri,cateva coletele…tot timpul binedispus.Vrajit de atitudinea lui si de o anumita parere formata despre curierat am ales sa schimb jobul.La interviu…pe o usa se intra pt demisii iar pe alta pt angajari.”Hmm…mi-am zis ,hai ma ca nu poate fi atat de negru…Bucurestiul+imprejurimi le mananc pe paine,o sa ma descurc…”Deci,mi se repartizeaza un „ditamai” Ford Transit (o idee mai mare decat ce este in poze) pe zona Otopeni.Mi s-a dat „in dreapta” un coleg destul de vechi,care avea permisul suspendat pe 3 luni pt ca fusese prins in Balotesti cu…130 km/h.In localitate,in timpul serviciului.Cica programul ar fi fost de la 8 la 17.00 .Intre timp au mai plecat ,au mai venit,ideea este ca mi s-a marit zona,rau de tot…Otopeni+aeroport Otopeni (o gramada de comisionari vamali,FedEx,TNT,DHL,etc. cine stie ce inseamna aeroportul,intelege…) ,Balotesti,Saftica,Corbeanca,Tamas,”Paradisul Verde” ,bucata de centura de la pod Otopeni pana la Buftea si…aleea Teisani care teoretic apartinea de sector 1,Bucuresti.Mi-am „refacut” eu programul,de la 5.30 -la 20-21.00,neplatit suplimentar.Nu interesa pe nimeni cand vin sau cand plec. Altfel,nici jumatate nu reuseam sa livrez.Aveam cam 40-50 de livrari ( ma refer la locatii,nu colete+plicuri,astea erau de ordinul sutelor) si in jur de 15-20 de ridicari.Faceam in jur de 200 km zilnic.Imi suna in disperare telefonul pt ridicari+probleme,iar eu sunam disperat pe la firme sa ma astepte sa le ridic marfa.Ridicam de la anumite firme si cate 30-40 de colete,ba cu liftul,ba pe scari,de la diferite etaje,nu ma ajuta nimeni si aratam ca un gunoier,plin de praf si transpirat ca un porc,desi eu nu mai eram deloc gras.Eram in fata WC,si imi ziceam …”lasa, nu ma duc acum sa fac p… ,mai livrez cateva firme in cladirea asta,si apoi ma duc „.Pauza de masa,teoretic o ora…un vis….poate ceva aruncat in graba si in „scarba”,pe fondul stresului si in compania melodiei telefonului care suna incontinuu.Incalcari ale regulilor de circulatie…cam toate…depasirea vitezei legale,neacordarea de prioritate,depasirea pe linie continua,sa nu mai zic de oprirea-stationare interzisa…noi suntem de la „Fan” si „avem voie”,suntem smecheri.Una peste alta imi venea si nota de plata lunara…cam 2-300 lei,pt ca un curier trebuie sa faca si pe contabilul,mi se imputau km suplimentari necontorizati,plata destinatar nerecuperata,comision asigurare nerecuperat,etc…tampenii de-astea.De ex.,ca sa aflu daca un orasel destul de mare are sediu FAN trebuia sa sun in firma.Cum uneori unele orasele mie mi se pareau mari,de genul Rosiorii de Vede(asta e un exemplu…),nu mai sunam.Si uite asa plateam eu ce trimitea ala in Corbeanca cu plata la destinatie.Pai…in nebunia aia cu atatea firme si ditamai zona…sa fac si facturi,chitante,km suplim,comisioane asigurare 1%…etc…Toata povestea a culminat cu un accident,ma intorceam dinspre Buftea,pe centura (pe vremea aia era o banda dus,una intors in zona aia),am depasit vreo 10-15 masini,si inainte de podul de la Otopeni mi-a iesit brusc o masina in fata si ca sa evit un impact frontal am acrosat un „depasit” .Nu a murit nimeni si nici prea sifonate nu au fost masinile.Aia de la parcul auto au fost „oripilati”…am zgariat masina care oricum la motorul de 2.4 125 hp consuma prea mult la mine,cam 16 %.Deja era prea mult,in seara aia am predat cheia si mi-am dat seama ca daca raman in sistemul asta „ordonat” o sa ma distrug fizic si psihic.Am zis ca o sa va zic si de partile bune…nu au fost…nu vorbesc de bani,nu erau cine stie ce,insa eu le-am zis unora…putea sa fie si un miliard de euro salariu pe luna ,sa pleci de la 5 dimineata de acasa si sa ajungi la 22.00…asta nu e viata…sa nu ai timp sa iti satisfaci nevoile fiziologice,sa mananci…no comment ! Imi cer scuze Cristian daca ti-am poluat topicul insa simteam nevoia sa ma descarc un pic.Poate am avut eu ghinion,si oricum vorbesc de o experienta de acum ceva ani.Mult succes pt tine !

  3. Vali Răspunde

    PS .Tot respectul pt Razvan la faza asta …”ridicând (comenzile) vreo 35″…”Ca împărţire a timpului, de dimineaţă până pe la 15.00, curierul livrează ce are de livrat. După care, până la 16.30, merge să ridice comenzile.” Adica,pt ca sa ridici vreo 35 de firme+persone fizice (uneori adrese si persoane necunoscute) in 1,5 ore chiar merita sa i se faca statuie…Si mai sta si la cafea si la barfa cu vechii clienti…Mie personal mi se pare imposibil ce ai zis mai sus.Pot sa iti demonstrez ca il pot chema pe super-eroul curier undeva pe Mihalache sa ridice niste colete din ceva bloc de 4 etaje unde poate sa piarda jumatate de ora doar la una din

    • Cristian China-Birta Răspunde

      Trec peste aspectul ca, indirect, ma faci mincinos. Dar poate ca ar trebui sa faci si tu tura pe care a facut-o Razvan, sa vezi zona si clientii de la care a ridicat. Caci atunci cand doar de la o cladire de birouri ridici 20 de comenzi, cumva te cam face de rusinica pentru ce ai zis.

  4. Vali Răspunde

    cele 35 de ridicari (care mi se par vise…) .Ceva poze si cu duba plina,ca de prin poze se vad doar cateva colete care incap si intr-un Matiz…?

  5. Vali Răspunde

    Nu vreau sa te fac mincinos,poate nu ti-ai dat seama cand ai facut afirmatia cu ”vreo” 35 de ridicari/1,5 h.Poate a fost mai mult de 1,5 h sau poate au fost mai putin de 35 de ridicari si nu ai contorizat bine.Lucrez de ceva timp in domeniul asta (doar ca acum la alta firma ) si eu cred ca este ft greu de realizat un raport asa de bun.Gandeste-te un pic…90 minute/35 firme+persoane fizice =2,57 minute/locatie.In media asta de aprox. 3 minute/locatie trebuie sa si parchezi masina de la o locatie la alta si sa ajungi de la una la alta,sa vb la telefon,uneori sa mergi si cu liftul+scari,uneori sa cari ceva mai mult decat un pliculet sau un coletel (adica vreo 10-30 colete ),sa completezi si hartii ,etc …si sa…mai si zambesti si sa ”schimbi doua vorbe cu fetele”,ca sa pari curier de treaba. Am curaj sa merg cu cine vrei tu si dam drumul la cronometru….Oricum,astea sunt detalii tehnice,insa eu am vrut sa evidentiez ca nu este numai lapte si miere la Fan Courier (ca de altfel la nici o firma de curierat ) si am prezentat si o alta fata a curieratului prin experienta mea.Am gasit intamplator relatarea ta si m-a facut sa rabufnesc pentru ca in mod sigur a fi curier nu este chiar locul ideal de munca.Cat despre Razvan,sunt sigur ca isi face foarte bine treaba si munceste ordonat si mananca pe paine zona respectiva.Sunt zile mai lejere,altele mai pline,altele foarte pline.Sunt totusi persoane care se gandesc sa se angajeze in domeniu si mi s-a parut corect sa stie si alta parere decat a ta,ca in curierat nu exista doar plicuri ci si colete.Si uneori multe,foarte multe,de la diferite etaje.Si nu te ajuta nimeni.Si au greutati diferite.Si multe alte probleme de diversa natura care iti mananca cel mai pretios lucru din curierat :TIMPUL ! O sa inchei si romanul asta cu niste faze mai hazlii din domeniu.Unele dintre cele mai ciudate colete:sac de cartofi ,scuter,un carlig de excavator (de la Marcom/Komatsu ) care mi-a pus la pamant masina (la propriu ) ,un client nemultumit : ”plecati de aici firati ai …cu banca voastra cu tot ca va iau la bataie”…”pai nu domnu’ ca eu sunt de la posta,doar vreau sa va las plicul asta de la groupama”…Cea mai traznita strada pe care am cautat-o cam o saptamana : str. Radarului din Balotesti.Unde era? La aprox 30 metri de la iesirea din Otopeni ,pe stanga era un drum de pamant si o vila in constructie (pe vremea aia ).Mult succes !

    • Cristian China-Birta Răspunde

      Asa, ca sa nu para ca ne certam sau ceva :)) Io banui ca Razvan are o zona premium. Ca io nu am vazut ce zici tu. Am vazut doar oameni cu care Razvan se cunostea de ani de zile, am intrat in birouri ca la noi acasa, cum ar veni.

      Dar, pe de alta parte, stiu ce zici, pentru ca mi-au spus Razvan si colegii lui niste povesti de am ramas cu gura cascata :)

  6. Ovidiu Olaru Răspunde

    Eu chiar am fost in probe la ei. Astept sa vad daca ma vor sau nu in echipa din Timisoara.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Sau comentează direct cu contul tău de Facebook: