Notă: Postare scrisă pentru a endorsa campania pentru bloggeri a celor de la Dental Praxis (dau şi pagina lor de facebook, aşa e frumos), care m-au cucerit prin faptul că au mare încredere în bloggeri, aşa că nu se făcea să nu salut acilea pe blog această încredere şi să le mulţumesc la modul corespunzător :)
––––-
14 octombrie, 1986. Baia Mare. Maramureş. România. Suntem cu clasa la dentist. Stăm speriaţi într-un colţ al dispensarului stomatologic. Ne aşteptăm rândul. Nu scoatem nici o vorbă. Câţiva dintre noi am fost mai curajoşi (ne prefăceam, desigur) şi am băgat glume de alea cu „măh, o să rămâi fără dinţi” şi cu „are o cazma cu care îţi scoate dinţi„. Dar ne-a trecut repede. Cam la 2 secunde jumate după ce primul dintre noi (intrăm pe catalog, în ordine alfabetică), imediat intrat în cabinet, a început să răcnească din toţi plămânii de cum a auzit freza dentistului că îşi începe cântecul. Ştim că este o chestiune de minute până ce fetele o să înceapă să plângă. Noi, băieţii, nu o să plângem. Ce dracu, suntem bărbaţi! Dar tremurăm din toate cele…
Iese colegul care a intrat primul. Privirea lui este o împletire între spaimă, uluială şi „vreau să scap de aici”. Nu îl întreabă nimeni cum a fost. Mai bine să nu ştim. Mai bine să ne păstrăm bruma de curaj, atâta câtă este, pentru când o să fim pe scaunul de tortură. Se strigă următorul. Începem să numărăm secundele cât secolul până va ajunge să se strige numele nostru…
Mulţi dintre cei din generaţia mea şi chiar mai tineri aţi trecut prin ce am zis mai sus. Căci, pe vremuri, experienţa cu dentistul era una traumatizantă la modul absolut. Adică mersul la dentist putea fi pus lejer în top 3 sperietori, alături de Bau Bau şi vrăjitoare cea rea care dă mere otrăvite prinţeselor :)) Sunt ferm convins că frica (în vremea când eram mai tânăr), retincenţa (pe măsură ce am mai îmbătrânit) şi amânarea (în era noastră, cum ar veni :D) faţă de mersul la stomatolog de acolo mi se trage. Şi vouă, de altfel, celor din leatul meu. Căci nu aveai cum să nu rămâi marcat când păţeai ce păţeai în acele vremuri când dentist înseamna de-a dreptul tortură…
Când, după ani şi ani de la acea experienţă, am intrat într-un cabinet stomatologic, am zis că ceva nu e în regulă. Mi se părea că am greşit destinaţia. Căci nu era lumina aia chioară de pe vremuri (de zici că urma să fi interogat), lumea era zâmbitoare (nu se uita chiorâş la tine de parcă erai gată să fugi cu dinţii toţi în gură), adică totul era primitor. „Eh, ăsta e PR, stai să vezi când mă aşez pe scaunul de tortură„, mi-am zis în barba-mi. Numai că acolo şocul a fost şi mai mare. Căci – şi aici m-am lovit decisiv de „dinţăreala” modernă, ca să zic aşa – mersul la stomatolog acuma înseamnă cu totul altceva decât ce am păţit noi pe vremuri. Este la secole lumină de teroarea pe care am experimentat-o atunci.
În primul rând, acum nu te mai doare. Sau, mă rog, nu te mai doare ca pe vremuri. Căci sunt atâtea tehnici care să fenteze durerea, încât poţi să o scoţi din ecuaţie. Apoi, materialele (sau cum să le zic) cu care se lucrează nu mai au nimic în comun cu cimentul ăla de pe vremuri (aveam mari dubii că nu era luat din găleata zidarului care repara fereastra de la aprozarul de peste drum). Este, pe scurt, din alt film ce se întâmplă acum.
Vă spun toate acestea pentru că tare mult greşiţi că nu vă duceţi mai des la stomatolog. Da, greşiţi. Folosesc persoana a doua plural, căci eu m-am scos din ecuaţia asta. Căci de ceva vreme nu numai că mă duc periodic, dar am grijă de copiii mei să fie cu auditul dinţos (pardon my French :D) la zi, pentru că nu vreau să tragă ce am tras eu tocmai din cauză că am amânat aşezatul pe scaun din cauza a ceea ce mi s-a întâmplat în copilărie.
Cât de importantă este să ai grijă de dinţii tăi chiar nu are rost să vă spun. Adică aş putea să o fac. Dar nu vreau. Daţi şi voi un google dacă nu mă credeţi pe cuvânt. Dar aveţi grijă: o să vă speriaţi. Şi o să ziceţi „vai, dar nu am crezut că e atât de important„. Iar pentru unii dintre voi o să vină prea târziu această constarea. Din păcate.
18 thoughts on “Tare mult greşiţi că nu vă duceţi mai des la stomatolog”
Taman ce-am scris si eu astazi cate am patimit pe vremuri si ce frica mi-e de dentisti… Culmea, in week-end-ul asta, iar am fost cu falca umflata, dar frica de dentist a fost infranta de frica de durere, asa ca azi dimineata m-am dus…
Si? Ai vazut ca nu e dracul cu freza atat de neagra, ca sa zic asa? :))
n-am fost la dentist mai bine de 10 ani. m-am dus anul trecut, de nevoie, ca incepusera sa ma doara niste dinti.
nota de plata: 4.000E.
p.s. a nu se intelege ca m-am dus la dentist cand am ramas chel in gura.
Bre, cred că suma aia a fost după nişte multe lucrări de faţadă, ca să zic aşa :)) Nu cred că a fost doar după vreo consultaţii, spune-mi că nu a fost aşa!
Articolul acesta mi-a mers la inima. Sunt PRO controale periodice, cele recomandate, de rutina, indiferent ca este vorba de analize de sange, dentist, etc. Da, la dentist se merge o data la 6 luni si previi multe. Desi in Romania mi s-a intamplat nu o data, in clinici particulare, sa fiu privita asa, cam intr-o ureche, adica daca nu am nimic de ce am venit? Bine, daca vreau eu, ma consulta, dar nu este ok sa ma simt ridicola pentru asta, asa ca trebuie incurajati cat mai multi si asa evitam sa descoperim ceva – orice – prea tarziu.
Ciudată reacţia de care vorbeşti… Eu nu am păţit aşa ceva. Ba chiar am primit felicitări că mă gândesc la prevenţie, în special când îi duceam pe pitici la controale de rutină. Dar no…
Intradevar e extrem de importanat sa avem grija de dintii nostri. Altii nu ne mai cresc. Cica primul semn de imbatranire e cand nu mai dormi in acelasi loc cu dintii tai ;)
Bună asta, bună rău, nu o ştiam :))
Uni nu merg, de frică și mulți nu merg din cauza lipsei banilor. Sunt foarte mulți oameni care chiar au nevoie de stomatolog, dar ……… Multă sănătate
Păi tocmai de aceea vorbim despre partea de prevenţie. Care este muuuuult mai puţin costisitoare decât „şantierul” care te loveşte după ani şi ani de neglijenţă :) Dar ştiu ce zici la faza cu banii. Uneori şi asta cu prevenţia e greu de făcut :(
eu sunt norocoasa. nu am avut de-a face cu dentistii – doar pt detartraj si control general. dar si asa, cand ma urc pe scaun ma albesc toata si simt ca lesin de frica. tot din motivele ‘de mers cu clasa la dentist’, desi nu mi-au facut nimic atunci. cred ca era cabinetul ala asa de … nu mai zic, si s-au purtat atat de urat incat m-au speriat pe viata.
Bine punctat. Multe dintre traumele actuale ni se trag din copilarie. Mai ales daca implica durere fizica. Si eu mi-am invins dupa adolescenta „frica de dentist”, si ce bine mi-a prins!
Astazi aparatura folosita este avansata si riscul de a avea dureri cat timp iti lucreaza doctorul la o masea este destul de mic, mai ales daca doctorul stie ce face. Eu am avut nororcul sa gaesc un medic de care sunt foarte multumita. Daca e de ajutor cuiva aici gaiti mai multe informatii http://www.stomatologul.com/iasi
Nu faceti greseala sa stati cu durerea de dinti si sa va indopati cu pastile in loc sa mergeti la stomatolog si sa rezolvati mult mai usor si mai repede aceasta problema.
Multa lume nu are timp suficient sa mearga la dentist sau multora dintre noi le este frica.
Haha haios articol dar si mult adevar acolo, este bine sa ne ducem inca de la primele semne de durere, sa nu mai asteptam pentru ca doar agravam problema. Vechea practica care speria pe toata lumea acum a fost inlocuita de tehnici moderne.
Este foarte interesant contrast acest salt dintre vremurile de odinioara si cele de acum in care a ajuns tehnologia si la noi, acum toata problema cu stomatologia este sa ai bani sa-ti rezolvi problemele.
Mare dreptate ai, neglijenta costa foarte scump mai tarziu.