Precizare: De regulă, nu prea fac de astea aici la mine pe blog. Dar am primit scrisoarea de mai jos de la o sursă în care am încredere, aşa că am decis să o fac publică. Am întrebat, fireşte, de ce nu mi se dă un nume de jurnalist care a semnat petiţia, ca să îl trec ca sursă de la care am primit scrisoarea şi, la o adică, să îmi dea şi o declaraţie. Mi s-a răspuns simplu: „de frică„. Moment în care mi-am adus aminte ce am aflat recent despre românii din Ucraina, despre volohi, despre cât este de greu să fii român acolo. Şi am înţeles partea cu „frica”. Şi am decis să public scrisoarea de mai jos. În speranţa că va auzi cine trebuie şi că, de ce nu?, se va întâmpla ceva.

–––––-

Începând cu data de 29 ianuarie 2014, la indicaţia domnului Taras Avrahov, director general al Companiei Naţionale de Radiodifuziune a Ucrainei (CNRU) au fost suspendate emisiunile în limba română ale postului de radio “Ucraina-Internaţional”, care erau difuzate pe frecvenţa de unde medii de 657 KHz.

După mai multe încercări de a lichida redacţia română de la Kiev, în timpul procesului de optimizare şi reorganizare a Companiei Naţionale de Stat de Radiodifuziune a Ucrainei în anul 2013 domnul Avrahov a reuşit să „lovească” fără milă în acest colectiv de jurnalişti români şi să reducă redacţia cu patru unităţi, în timp ce alte redacţii au rămas complete. Strigătul de disperare al jurnaliştilor români din Ucraina de a fi ajutaţi în clipele grele, când soarta unei redacţii româneşti este pusă în pericol, a fost auzit parcă de către conducerea statului ucrainean, care a încredinţat colectivul redacţiei şi ascultătorii acestui post de radio, că emisiunile în limba română nu vor fi reduse, precum nu va fi lichidată nici această redacţie, care activează de peste 45 de ani.

În toamna anului trecut, asupra acestui colectiv s-a abătut un alt val al „nimicirii” venit din partea conducerii CNRU, care pentru a „scăpa” de redacţia română s-a adresat cu o scrisoare Comitetului de Stat de Televiziune şi Radiodifuziune a Ucrainei cu rugămintea să fie transferată această redacţie la Cernăuţi în cadrul Companiei regionale de stat de televiziune şi radiodifuziune, unde există deja o redacţie românească, iar cea de-a doua ar fi fost de prisos, urmând să fie treptat desfiinţată. Atunci, colectivul redacţiei s-a adresat din nou conducerii ţării rugând să intervină întru soluţionarea pozitivă a problemei create.

Pentru a găsi „nod în papură”, cum se mai zice în popor, domnul Taras Avrahov, a semnat o dispoziţie în care i-a delegat pe şeful serviciului de securitate din cadrul Companiei Naţionale de Radiodifuziune a Ucrainei şi pe adjunctul acestuia să vină la Cernăuţi în ajun de an nou la 30 decembrie 2013 şi să-i urmărească pe jurnaliştii români la ce oră vin la serviciu şi când pleacă acasă, pentru a găsi motive în plus să lichideze această redacţie .

Atacurile psihologice şi emoţionale asupra jurnaliştilor români, care vin „camuflate” din partea domnului Avrahov, au dus la dispariţia din mijlocul colectivului a doamnei Ecaterina Gujuc, boala căreea a progresat imediat după ce a fost concediată forţat din redacţie, şi la numai jumătate de an la 21 ianuarie 2014 a murit subit, precum şi la dorinţa a mai multor jurnalişti din acest colectiv de a se concedia, neputând suporta regimul comunist de muncă impus de acest domn, şi intimidările din partea sa.

Şi să nu credeţi că acea „mână de jurnalişti români” de la radio „Ucraina-Internaţional” după ce a cerut ajutorul autorităţilor ucrainene şi române, a jurnaliştilor români de pretutindeni, au fost lăsaţi în pace să muncească aşa cum ar fi normal într-un colectiv de creaţie. Fără să anunţe colectivul redacţiei româneşti, directorul General al CNRU domnul Taras Avrahov s-a adresat cu o scrisoare (Nr. 9-1-167/17 din data de 23.01.2014) către Concernul de radiodifuziune, radioemisie şi televiziune din Kiev, cerând închiderea emiţătorului РВ-496, care transmitea emisiuni pe unde medii de 657 KHz, inclusiv emisiunile postului de radio „Cultura” şi cele ale redacţiei emisiuni în limba română a postului de radio „Ucraina-Internaţional”, astfel, chipurile, încercând să facă economie la Bugetul din anul curent care este mai mic cu 15 la sută în comparaţie cu cel de care a dispus CNRU anul trecut.

Începând cu data de 29 ianuarie 2014, a fost oprit acest emiţător, şi respectiv suspendate cele 2 ore şi 25 de minute de emisiuni în limba română. Reiese, că CNRU a redus cu 60 la sută volumul emisiunilor în limba română a postului de radio „Ucraina-Internaţional”. Din cele 4 ore 25 de minute de emisiuni în limba română pregătite de radio “Ucraina-Internaţional”, au rămas doar două ore şi acele fiind transmise doar în reţeaua internet www.radioukr.com.ua şi pe satelitul Astra 4 A, la orele 13.00 şi 19.00.

Populaţia românofonă din Ucraina şi din judeţele de nord ale României şi Republicii Moldova nu va mai avea posibilitate să asculte emisiunile în limba română ale postului de radio “Ucraina-Internaţional” la aparatele lor de radio. Colectivul redacţiei este indignat şi îngrijorat de faptul că conducerea ţării nu reuşeşte să pună capăt acestor fărădelegi inventate şi realizate de directorul general al CNRU. Reacţia şi decizia Comitetului de stat de televiziune şi radiodifuziune a Ucrainei rămâne neînţeleasă de către jurnaliştii români din Ucraina.

În aceste situaţii când pe zi ce trece românii din Ucraina sunt tot mai des „călcaţi în picioare” şi „restrânşi în drepturi” de către unii funcţionari aflaţi la conducerea unor astfel de instituţii, colectivul redacţiei face un apel către Preşedintele ţării, Viktor Ianukovyci, către Preşedintele Comitetului de Stat de televiziune şi radiodifuziune a Ucrainei, către Preşedintele Radei Supreme a Ucrainei, către conducerea statului român şi solicită implicarea acestora în rezolvarea problemei date, restabilirea emiţătorului şi retransmiterea emisiunilor în limba română, realizate de jurnaliştii de la radio „Ucraina-Internaţional”.

Suspendarea celor două ore şi 25 de minute de emisiuni în limba română, nu înseamnă altceva decât limitarea drepturilor minorităţii româneşti din Ucraina, dar şi a celei ucrainene din România, Republica Moldova de a avea emisiuni în limba lor maternă şi de a ascultă emisiuni în limba română despre patria lor istorică, dar cel mai dureros fapt este că acest pas mai înseamnă lichidarea acestei redacţii.

Semnat
Grupul Jurnalistilor Romani din Ucraina