Am şi eu momentele mele, când îmi vine să îmi dau nişte palme cât China, cum ar veni. Căci în goana asta dementă numită „vaaaai, câtă treabă am…” (nu că nu ar fi adevărat, desigur, doar că nu e un motiv, darămite o scuză), nu apuc să scriu anumite chestiuni acilea pe acest prea-frumos blog, care îmi sunt mai aşa la coracon. Call me chinezu şi iertaţi, domniile voastre, aceste mici păcate de blogger bătrân :)

Un astfel de subiect este vizita pe care am executat-o la crama de la Mileştii Mici, în Republica Moldova. Şi care m-a lăsat cu gura căscată. Mai ales că aici am făcut prima vizită şi abia după aia la Cricova, altă lovitură dată în maxilarul meu de om care ştia doar de pe net cum e cu minunăţia de acolo…

No bun. Ce vedeţi mai jos este o galerie foto de la locul faptei, adică de la Mileştii Mici. Căci, nu-i aşa, nişte fotografii vorbesc mult mai bine decât orice aş spune eu în cuvinte. Ca să nu mai spun că, având în vedere că am efectuat vizita în august, nu îmi mai sunt aşa proaspete amintirile, aşa că nu aş vrea să spun prostii :)

Ce mi-a rămas masiv în minte, totuşi, sunt chestiunile de mai jos.

1. Poţi intra cu maşina ta în galeriile din munte, ceea ce este o faza beton! Căci unde mai găseşti cu oportunităţi de astea să te dai prin munte, tu stând la volan? Sigur că ai un ghid lângă tine tot timpul, dar tot e fain :)

2. Acolo mi s-a întâmplat faza cu „mahalaua vecină„, care a fost de mare, mare angajament, apropo de româna pe care o vorbim noi în România versus româna de Republica Moldova :))

3. Când am cumpărat mai multe sticle de vin de la magazinul de prezentare, am înţeles cu adevărat paritatea leu românesc/leu moldovenesc, pentru că preţul era bun şi în lei româneşti, darămite în lei moldoveneşti :D