Dacă viața ar fi avut o logică, ar fi împlinit 68 de ani. Azi. Pe 6 ianuarie.
Despre el s-au spus și se vor spune multe. Este un subiect care, așa cum văd eu că stau lucrurile, nu se va încheia vreodată. Nick și Richard nu au avut multe de spus. Erau oricum depășiți. Roger și David nu vor spune niciodată totul. Nu vor spune mai ales pentru că fiecare dintre ei se teme de acea umbră care le dă târcoale și-n ziua de azi.
A fost omul care a desăvârșit un destin și a pus pe harta acestei grații muzicale denumită rock un nume care nu va putea fi șters niciodată, indiferent cine ar fi cel care ar încerca să facă asta. Dacă nu ar fi existat el, nu ar fi existat nici ei, așa cum îi știm noi azi. Și, prin inexistența asta, nu ar fi existat nici o parte din acel noi de care vorbesc.
Syd. Syd Barrett ar fi împlinit azi 68 de ani. Sau, dacă doriți neapărat, Roger Keith Barrett.
Ascultați piesa de mai jos. Era în 2005. Derulați, dacă doriți, la minutul 12:22. Și ascultați-l pe Roger:
„Anyway, we’re doing this for everybody who’s not here, particularly, of course, for Syd.”
Nimeni și nimic altceva nu l-ar face pe Roger să coboare atât de mult în el. Nici măcar David, cândva bunul său prieten, cândva bunul său aliat, acum un fel de străin pe o cărare pe care nici unul, nici altul, nu mai calcă. Și ei doi știu cel mai bine de ce. Cum altfel ar fi produs un album fantastic, dedicat fantasmei lor? Și ce fantasmă, în afară de Syd, a mai primit cadou un tribut ca acela? Da, „Wish you were here” îi este dedicat lui Syd.
Wish you were here, Syd. Wish you were here…
http://youtu.be/ikDEHygZzlI
2 thoughts on “Syd, doar el…”
Nici nu mai conteaza faptul ca nu sunt de acord in totalitate cu ideea sustinuta de tine legata de Syd la cat de frumos e scris articolul. Felicitari!
foarte frumos ai scris:)!