De multe ori te înjurăm. Ba că nu ajungi la timp, ba că eşti prea plin, ba că mai miroşi a una, alta. Găsim noi motive să te înjurăm, îţi dai seama, căci înainte de a se naşte poet românul s-a născut înjurător. Mult prea degrabă înjurător, pe nimic şi pentru nimic şi întru delăsarea acută a fiinţei noastre naţionale.

Te înjurăm, deci, din te miri ce. Iar când nu te înjurăm te folosim plictisiţi şi abia aşteptând să scăpăm de tine ca să mergem la ale noastre. Căci, nu-i aşa, ce poate fi mai plicisitor decât să stai într-un vagon, în pământ, care să te zbâţâie dintr-o parte în alta? Aşa că respirăm, mereu şi mereu, relativ uşuraţi când ieşim din gura de metrou şi băgam aer în alveolele noastre fericiţi că am scăpat de matale.

Ne mai enervezi când nu ne laşi să intrăm cu bicicletele. Adică ne laşi, nu zic nu, dar foarte puţin şi doar în momente ciudate. Sigur, înţelegem principiul „întâi omul, apoi bicicleta”, dar hai să mai negociem un pic, hai mai lasă şi tu un pic, mai stinge şi matale farurile #vorbabancului şi o să vezi că o să te simpatizăm un picuţ mai mult. Sau, mă rog, o să ne enervezi un pic mai puţin.

Noroc că nu stau prin Drumul Taberei, căci ce se întâmplă acolo cu lucrările alea este din ciclul ¤%&/##!¤!¤%#¤%”¤&# (nu îţi traduc, mai bine să păstrăm cât de cât neprihănite aceste rânduri, mă înţelegi). Dacă aş locui în zonă, cel mai probabil că aş fi campiont absolut la proba de coborâre viteză a cohortelor de sfinţi, cu tot cu arhangheli, heruvimi, îngeraşi şi îngeraşe din cele ceruri ca să îi pogor pe creştetul celor care se ocupă (sanchi) de lucrările alea.

Da, ne enervezi, te înjurăm, ne enervezi, te înjurăm. Dar faci parte din viaţa noastră. La greu. Şi, zic, dacă am reuşi cumva să ne uităm peste acele momente când ne enervezi şi te înjurăm, am descoperi cu imensă surprindere că ne eşti aproape drag. Zău, chiar ne eşti drag.

Uite, spre exemplu, eu acum stau în faţa laptopului şi îmi dau seama de asta. Că îmi eşti drag. Dracu să mă ia de înţeleg care e faza cu acest sentiment cel puţin ciudat (trebuie să recunoşti, este într-un mare fel ca io, chinezu, să zic aşa ceva despre matale), dar dacă tot îl simt am zis să ţi-l transmit pe această cale. Ceea ce, fireşte, uite că fac.

Iar dacă te întrebi ce m-a apucat să mă întrerup brusc din ceea ce fac pentru a scrie acest text, am fix două răspunsuri pentru matale: 1. pentru că aşa funcţionează un blogger 2. pentru că am văzut clipul de mai jos, din Arhiva TVR, şi m-a luat nostalgia…

Şi pentru că tot scriu despre tine, hai că dau şi datele astea de mai jos. Aşa, să ştie lumea cam cum eşti matale. Hai, te pup pe şină.

– Linii de metrou (magistrale) : 4;
– Lungimea reţelei: 69.25 km cale dubla;
– Număr depouri : 4;
– Număr de staţii : 51;
– Distanta medie intre doua staţii : 1.5 km;
– Lungimea unei staţii : 135 – 175 m;
– Adâncimea medie a unei staţii : 12 m;
– Ecartament : 1432 mm;