Stimate domnule prim ministru Victor Ponta,

Ca cetăţean de nădejde al scumpei nostre patrii (da, stimabile, chinezu este uneori mai român decât românii!), am luat act cu masivă învârtoşală patriotică de declaraţia dumneavoastră despre anarhiştii violenţi care ar încerca să provoace un fel de lovitură de stat sau ceva la protestul de la Câmpeni, aşa că, vigilent precum foca uitându-se printre pleoape după Fram, am zis că trebe să fac ceva. În numele poporului! În prenumele dreptăţii!

Aşa că m-am deplasat de urgenţă la locul faptei şi am asistat la respingătoarele tentative de anarhism organizat pe care grupul violent de protestatari de acolo a încercat să le pogoare asupra greu încercatului nostru popor. Sau ceva.

Ce vedeţi mai jos este un raport temeinic realizat, cu poze executate de mânuţele mele (#dacaintelegicevreausazic) şi cu dări de seamă pe fiecare suspect de anarhism în parte. Căci ne, ne, ne, ne, geaba au încercat aceşti anarhişti violenţi să scape de ochiul meu vigilent, geaba s-au deghizat în te miri ce arătări civile, geaba, zic! Căci neţărmurita mea dorinţă de a răspunde apelului dumneavoastră, domnule prim ministru (eu aşa am înţeles declaraţia, vă rog să mă iertaţi, era să aveţi o scamă) a făcut ca simţurile mele să fie ascuţite la maximum şi să mi se scoale dincolo de plenitudinea normală dorinţa de demascare a acestor elemente subversive!

Uitaţi-vă şi dumneavoastră la anarhista din imaginea de mai jos. Câtă disimulare a adevăratelor intenţii… Câtă inocenţă prefăcută… Când ea, de fapt, este adevăratul lider al grupului de anarhişti violenţi pe care i-aţi mirosit cu o nară demnă de un nas politic cu mirosuri mai fine decât pestilenţialul mioritic!

Îl vedeţi pe domnul de mai jos? Ştiţi cine este el? Vă spun eu, căci am făcut munca de filaj temeinic. Este şeful apărării anti-aeriene a grupului anarhist. Sigur că nu are tunurile la el, căci lucrează sub acoperire. Dar sursele mele îmi spun că era pregătit cu nişte cocoloaşe de hârtie igienică folosită, cu care să lovească dur şi să producă nişte pagube imense echipelor de intervenţie. Odios personaj, stimate domnule premier…

L-am surprins în imagini şi pe transmisionistul lor şef. Cică sufla în ceva fluier. Sanchi. Dădea coordonatele pentru domnul de mai sus, ăla cu cocoloaşele  de hârtie igienică folosită. L-am auzit zicând: „Măh, Ghiţă, io mai anarhizez un pic şi plec acasă. Că mă apucă somnu de atâta violenţă, să-mi trag ţigle pă parfum„. Ceva cod, fără îndoială, dar nu am avut vreme să îl descifrez, vă rog corespunzător să mă iertaţi.

Cel de mai jos este doar un răcan simplu în acest grup. Se şi vede că nu are neapărat o intenţie criminală. Dar am zis să vi-l arăt, căci aşa face acest grup de anarhişti, perverteşte tineretul nostru înspre căi de astea pidosnice…

Radu Moraru. Am păreri împărţite despre el. Aşa că nu mă încumet să dau nici un verdict. Îmi părea cam anarhist, dar m-am uitat la pulovărul dupe el şi m-am gândit că nu are cum să se bage într-o bătălie, căci nu se face să deşire o astfel de capodoperă vestimentară… Aşa că vă las pe dumneavoastră să decidem dacă este sau nu este anarhist violent.

Grigore e clar anarhist. Dar unul de ăla special. Grigore este anarhist cu şi dinspre şi faţă de el însuşi. Şi un pic înspre limba română. Aşa că nu cred io că mai are el vreme de alte anarhisme. Căci e om şi el, are decât puţine putirinţe, ca să zic aşa.

Personajul de mai jos este lunetistul de frunte al organizaţiei de anarhişti. Trebuie să recunoaştem că foarte bine şi-a mascat puşca sub formă de vuvuzelă, ai dreaqu de inventivi subversivi! Am reuşit să îl suprind în momentul fabricării muniţiei. Căci, stimate domnule prim ministru, uitaţi şi dumneavoastră în ce hal am ajuns… Să fim împuşcaţi de nişte terorişti cu biluţe fabricate din muci…

Dânsa este secretara grupului. Am auzit-o dând ordin la telefon: „Lenuţo, băgat-ai sarmalele pe foc? Că mintenaş vin ai noştri după fo tri ştompe şi două PETuri şi apoi domne feri ce revoluţie ne-or da de nu-i gata masa…„. Tot ceva cod, fireşte.

Au şi tancuri, stimate domnule prim ministru! Fantastic mascate sub formă de cai. Uitaţi-vă la cel de mai jos. Care a şi tras o salvă disimulată  sub formă de balegă. A tras-o în jos, ferească sfântu să fi ajuns să o percuteze înspre mulţime că nu putem şti ce dezastru olfactivo-operativ ieşea dintr-un astfel de bombardament…

Acesta este statul major de comandă al grupului de anarhişti! I-am prins în plină şedinţă de lucru. Tocmai se pregăteau să dea semnalul de atac. Cel deghizat în cal era mai precaut şi o băga pe aia „staţi să mai analizăm, să mai bălegăm un pic, să mai aşteptăm să fotosintetizeze un pic trifoiul„, el s-a şi opus, de altfel. Cred că era de-al nostru, intromisionat printre ei… Magistrală mişcare, stimate domnule prim ministru, să vă băgaţi. Calul în grupul anarhist, adică. Magistral!

Ah, cât de bine îmi pare că am putut să surprind acest personaj pe pelicula retinei fotografice sau ceva. Pentru că el este, nici mai mult nici mai puţin, strategul operaţional al grupului de anarhişti. Uitaţi-vă câtă putere de prefacere are… Uitaţi-vă câtă şmecherie disimulativă… Despre cal vorbesc, fireşte. Ăla cu cuşmă e doar un aghiotant.

Când şi-au dat seama că planul lor a eşuat (nu pot decât să cred că aţi gestionat magistral această criză care ar fi putut fi cea mai dură zbatere naţională de la cucerirea Daciei încoace), anarhiştii au plecat cu coada între picioare…

Cavaleria lor uşoară a făcut stânga împrejur şi a tăiat-o printre blocuri.

Am surprins, totuşi, un transportor blindat de anarhişti care habar nu aveau că lovitura lor de stat a eşuat. Căci, pregâtindu-se intens pentru luptă, au zăbovit cale de vreo 14 grenade ţuicomigene la birtul lu Anuca, aşa că au înfrânt şi de data asta.

O victorie de geniu aţi repurtat asupra lor, stimate domnule prim ministru! Câtă gândire strategică, ce potenţă aţi avut să distrugeţi acest cuib de anarhişti încă din faşă, ca să nu zic pansament, că şi aşa nu se prea găseşte prin spitale! I-aţi înfrânt fără să fiţi pe câmpul de bătălie, asta da genialitate strategică! Eu, însă, am vrut să fiu un oştean al dreptăţii şi de aceea am intrat în lupta informativă. Sper să apreciaţi efortul meu!

Să ştiţi că nu vreau nimic pentru munca pe care am depus-o. Nimic, nimic! Căci nu sunt ca acei lingăi care vă înconjoară şi vă dau nişte dume de astea cu anarhişti, pe care le justifică din considerente de PR şi strategie comunicaţională. De parcă ridicolul are nevoie de strategie ca să irumpă. De parcă a te face de telecomandă necesită multă şcoală. De parcă a da cu mucul în bunul simţ are nevoie de reţetă.

Sau, dacă îmi permiteţi, aş vrea ceva. Dar numai dacă se poate. Aş vrea să fiţi un prim ministru care să ne facă să ne simţim normali într-o ţară normală. Aş vrea să fiţi un prim ministru care să ne arate nu drumul înapoi, în 1953, ci drumul înainte. Aş vrea să fiţi un prim ministru pentru care penibilul, jenantul şi ridicolul să fie doar nişte cuvinte în dicţionar.

Iar dacă am ajuns prea târziu cu aceste dorinţe ale mele, vă rog să mă iertaţi. Probabil că am fost prea ocupat să mă mir că vorbiţi de anarhişti violenţi în 2013 şi nu am avut timp să vă trimit aceste gânduri mai repede.

#păţăşti

PS Brâncuşi: „E ridicol. Să vrei să zbori, când nu te mai ţin picioarele„.

Notă: Fotografii realizate cu Fujifilm FinePix X-M1 Silver kit 16-50mm de la f64.ro în cadrul taberei de fotografie Foto Union.