Când mi-a spus Mălina despre Conferinţa despre Fericire, am zâmbit. Ce altceva aş fi putut face? Doar că, recunosc, era un zâmbet cam 82% de simpatie că cineva mai face şi de astea optimiste restul de 18% de un fel de oftat că iar o să fie  cu motivaţionale şi aspiraţionale, de alea de manual şi teorie de nu o înţeleg eu. Numai că cele 18 procente mi s-au redus masiv la sub 1% când m-am uitat mai atent la speakeri, la backgroundul lor şi la temele pe care o să le abordeze.

Drept pentru care nu doar că am dat drumul unei campanii pe Blogal Initiative, unde bloggerii pot câştiga 5 bilete la Conferinţa despre  fericire, dar am zis că trebuie să anunţ şi eu isprava. E prea frumoasă, nu de alta :)

Sigur, unii m-aţi putea întreba ce rost are să mai vorbim despre fericire în aceste vremuri în care chiar şi a zâmbi este greu, darămite a încerca să găseşti calea spre fericire? V-aş răspunde că abia atunci când ne oprim din a mai vorbi despre fericire devenim surzi la chemarea fericirii.

Sigur, unii mi-aţi putea reproşa că promvez „discuţii despre nimic”, în loc să facem ceva concret. V-aş răspunde că dacă fericirea este nimic pentru voi, atunci nimic nu vă mai poate aduce fericirea.

Sigur, unii m-aţi putea ruga să vă spun ce cred eu că este fericirea. V-aş răspunde – pentru că zău nu am alt răspuns… – că fericirea este acea stare după care toată lumea fuge toată viaţa, dar doar puţini reuşesc să se oprească şi să se bucure de ea atunci când trebuie, cum trebuie şi, mai ales, cu cine trebuie…

Dragilor, vă doresc enorm de multă inspiraţie să ştiţi când să vă opriţi din această goană şi să recunoaşteţi fericirea atunci când trebuie şi în cine trebuie :)