În iunie m-am enervat şi am lansat progrmul „Una pe lună„. Adică mi-am propus, în medie, să vizitez o dată pe lună o expoziţie sau un muzeu. Până acum mi-a ieşit, căci, după cum puteţi vedea mai jos, am deja trei obiective bifate în nici două luni, deci sunt peste medie :D

Prima expoziţie a fost cea a lui Tudor Plăieşu. Despre celelalte două obiective vă raportez mai jos.

Casa Memorială Lucian Blaga, Lancrăm, judeţul Alba. Un mititel indicator din drumul european îţi arată că trebuie să faci niţel dreapta când vii înspre Alba Iulia dinspre intersecţia aia mega-enervantă din Sebeş. După vreo 200 de metri, vezi un tricolor fluturând pe stânga şi îţi dai seama că acolo trebuie să fie, nu are ce fi altceva.

Intri în curte, deschizând o poartă de aia veche de lemn. Curtea e curată, singurul lucru care nu rima de nici o culoare cu caracterul cultural (aşa ar trebui să fie, nu?) era un Golf albastru parcat mai spre fundul curţii, acolo unde, în locul vechi şuri (cred…) este o sală de conferinţe, de vreo 60 de locuri, unde mai au loc anumite evenimente culturale.

Plătim biletul de intrare: 4 lei de căciulă. Doamna care se ocupa de casa memorială ne-a dat câteva informaţii generale despre istoricul ei şi despre cât a stat Lucian Blaga aici. Ne-a răspuns cu amabilitate tuturor întrebărilor pe care le-am avut. Era pregătită, era de meserie, adică nu era doar pusă să păzească pe acolo sau ceva.

Am întrebat-o direct „vine lumea să viziteze casa?„. A avut un moment de ezitare (eu i-aş spune tristeţe…) şi a zis „ştiţi cum e, e greu acum, lumea nu prea are timp, dar vine, vine…„. Am închis subiectul. Am simţit că e mai bine aşa. Nu de alta, dar am trecut de zeci de ori pe acolo în ultimii ani şi doar în august 2013 am reuşit să şi intru pe poarta casei…

Muzeul Municipal „Ioan Raica”, Sebeş, judeţul Alba. 2 lei intrarea. De căciulă. Cu o curte interioară splendidă, care merită toţi banii pe care îi dai pe bilet (#ironie…). Cu câteva exponate foarte simpatice, dintre care lanterna aia veche şi ciudată mi-a plăcut mie cel mai mult. Fain şi colţul cu halbele vechi de bere, acum parcă îmi pare rău că nu le-am studiat temeinic pentru corespondenţă „culturală” pentru blogdebere.ro :D Dar feelingul este unul bătrânicios, nu ai nici o altă sursă de informare în afara etichetelor pus pe sau lângă exponate şi, din loc în loc, nişte mici afişe cu povestea perioadei sau a unor colecţii. Dacă sunteţi prin zonă merită să intraţi pentru măcar 15 minute.