Vestea bună este că Gara de Nord are acum pagină de facebook. Ba chiar putem vedea live tablele alea cu plecări şi sosiri. Salut cu mare mândrie patriotică această reuşită 2.0 a celor care se ocupă de destinele PRistice ale Gării de Nord (ah, ce se vede că am fost semeţ pionier al patriei…). Deşi sună că o zic la mişto, chiar nu o zic. Îmi place deschiderea către modernitate, mai ales că vine din partea unui dinozaur românesc, adicătelea CFR, care… dar să nu intrăm în de astea.

Sigur că unii ar putea să mă contrazică şi să îmi spună că CFR compania este una şi că Gara de Nord, ca entitate, este altceva. Nope, nu o faceţi, căci vă răciţi tastatura de pomană. Nu stăm aici pe certificate de origine, cum ar veni, ci pe acea regulă de aur a oricărei tentative de branding: nu eşti ceea ce crezi tu că eşti, ci ce cred alţii despre tine că eşti. Recte, Gara de Nord este CFR şi CFR este Gara de Nord în mintea noastră, a celor mulţi şi deşi care mai călătorim pe şinele strâmbe şi vai mama lor.

Despre CFR am mai scris aici la mine. Daţi o căutare şi puteţi să găsiţi. Căci material de lucru am avut la greu, căci sunt unul din acei români care circulă cel puţin odată pe lună cu trenul. Am putut observa un progres masiv în ceea ce priveşte condiţiile de călătorie din tren. Adică s-au modernizat vagoanele (faţă de mizeriile alea împuţite de acum câţiva ani, care îţi dădeau gânduri de-a dreptul teroriste…), ai aer condiţionat, e chiar ok acum, am fi feţe palide să nu salutăm un astfel de trend. Bine, nici până în ziua de astăzi nu pot înţelege de ce la vagoanele astea moderne de clasa I nu există priză, dar la cele de clasa II există, dar no, mergem înainte, o fi costul pe care trebuie să îl plătim pentru progres, dracu ştie… În afara vagoanelor, ca să zic aşa, este, însă, dezastru. Căci infrastructura feroviară românească este o mizerie desăvârşită. Nu insist, ştiţi catralionenele de ore pe care le faci ca să bifezi câteva sute de kilometri, gata, că îmi urcă tensiunea.

Ziceam că salut intrarea Gării de Nord în social media (generic vorbind). Chiar îmi place, repet. Doar că aş sesiza aici – ca să trag spuza şi pe turta 2.0 şi să discutăm pe concret nişte chestiuni – unul din pericolele cu care social media ne lovesc dur: faza cu gardul şi leopardul. 

Dacă intri pe pagina de facebook a Gării de Nord, îţi place, ai citate istorice, ai zâmbete, ai poze faine, ai oameni care dau Like şi Share, adică totul a parfum de parfumeanu. Numai că atmosfera de feng shui simpatic de pe online nu are prea mare legătură cu ce se întâmplă la locul faptei. Căci Gara de Nord ca loc fizic, cum ar veni, este departe rău de un feng shui normal care să se pupe cu civilizaţie de an 2013.

Din orice parte intri în Gara de Nord (dinspre Griviţei, dinspre coloane, dinspre Dinicu Golescu), primul lucru pe care îl simţi este putoarea. Căci Gara de Nord pute. Rău. În incinta staţiei, totul este trist. Noroc cu căruţa aia din faţa panourilor care mai înviorează atmosfera şi cu Mc Donalds şi KFC, care dau cât de cât nişte culori prin zona (ia imaginaţi-vă cum ar arăta interiorul Gării de Nord fără astea, dap, naşpa rău). Terasele alea de acolo şi gheretele alea numite chioşcuri sunt de o tristeţe iremediabilă. Scaunele de pe peroane, coşurile de gunoi… dar să lăsăm, aţi înţeles ideea. Pe scurt, eu abia aştept să plec din locul ăla. Cât mai repede posibil.

Ca să concluzionăm: social media te pot ajuta la greu. Dar trebuie să şi ai ce să vinzi. Căci, dacă vinzi altceva decât este în realitate, mai ales când vorbim, aşa cum este cazul aici, de un „produs” de care ajungi să te loveşti la modul olfactiv, vizual, auditiv şi tactil, apoi degeaba eşti mişto pe facebook.

#numazic

PS Am dat Like paginii. Pentru că mi-a plăcut ideea. Gara de Nord nu îmi place. Ce vreţi, măh, sunt şi eu o victimă a social media… Ah, bine că mi-am amintit. Simpatic materialul lui Make :) Şi acum aflu de la Sabina de interesanta idee cu Train Delivery. Doar că tot acolo în locul ăla de unde abia aştept să plec se întâmplă…