Spun din start că sunt mare, mare fan al ABCdarul campaniilor în blogosferă, aşa cum îi spun eu, concept pe care, cu modestele mele mijloace artistice, l-am ilustrat mai jos. Unde A=agenţia, B=bloggerii, C=clientul.

Menţionez că vorbesc aici preponderent de ce facem noi prin Blogal Initiative, din experienţa celor aproape 200 de campanii, în cadrul cărora s-au scris peste 7.100 de postări. Adică, pe scurt, ştim ce avem de făcut, ne pricepem şi chiar putem aduce plus valoare unei campanii dacă se vrea integrarea componentei de blogosferă (promo, desigur).

Sunt agenţii cu care lucrez excelent (adică am câteva, nu multe, este drept, cu care merg pe sistemul „ia uite care e faza, hai că avem treabă„, adică acolo s-a ajuns chimia între noi), altele cu care lucrez bine şi doar câteva cu care, din diverse pricini, nu reuşim să ne înţelegem de nici o culoare. E, pe undeva, firesc  să se întâmple aşa, pe principiul „nu poţi fi prieten cu toată lumea„.

Spun toate acestea pentru că nu vreau ca aceste rânduri să fie interpretate ca paie pe focul războiului cu PRistele sau nuş ce. Ci doar ca semnalarea unui lucru care mă enervează, mă scârbeşte şi care acţionează ca „te pup pe portofel, hai pa” în decizia mea de a nu mai vrea să aud de respectiva persoană de la respectiva agenţie care face după cum vă raportez un pic mai jos.

Circuitul comunicaţional al ABCdarului campaniilor în blogosferă funcţionează, la modul ideal, desigur, după cum mi-am permis a fabula mai jos.

Revenind la acele anumite practice care îmi strâmbă rău feng shuiul, vă raportez că am oroare de cei din agenţii care transmit clientului ceva de genul „eu le-am spus celor de la Blogal Initiative, dar nu au vrut să asculte„. Adică, pe româneşte, mint de îngheaţă tastaturile.

Am a le spune acestor persoane după cum urmează:

1. Viaţa îmi aduce ÎNTOTDEAUNA în faţa mea clientul respectiv. ÎNTOTDEAUNA.

2. Ar trebui să vedeţi faţa verde/neagră/roşie/pământie/albă a clientului când îi spun că a fost minţit.

3. Nu am nici cea mai mică jenă să îi arăt clientului mailurile pe care le-am schimbat cu respectiva persoană din respectiva agenţie, mailuri care dovedesc, fireşte, că respectiva persoană din respectiva agenţie a minţit de au îngheţat tastaturile. Sigur, nu e frumos ce fac, adică se dezvălui crâmpeie dintr-o conversaţie, dar doar arăt clientului, pe lap topul meu, nu dau forward sau ceva. Oricum, ce fac eu pe lângă minciunile respectivei persoane din respectiva agenţie pe banii clientului e vax albina.

4. În lumina celor exprimate mai sus, cum ar veni, presupun că acum vă este mai clar de ce insist să discutăm despre campanii pe mail, nu la telefon. Pentru că pe mail rămâne. Un fel de probă a minciunii, ca să discutăm aplicat în cazul de faţă.

Gata, hai că avem treabă. Şi e păcat să nu mă focusez pe colaborarea cu agenţiile care înţeleg ce valoare adăugată pe componenta de social media putem aduce noi campaniilor clienţilor lor. Dap, este promo pentru Blogal Initiative şi pentru tot ce mai facem noi acilea.

Vă pupez.