Ca să vedeţi cât de bine m-am simţit în vizita de la Cramele Recaş (nu spun că am fost în asemenea hal de impresionat, căci ar da nu ştiu cum :D), vă raportez că a trecut mai bine de o lună de când am vizitat acele locuri. Şi încă mă mai gândesc la acea experienţă ca la una care m-a luat total prin surprindere. Pentru că – hai să bag una gen furculition – nu mă aşteptam să găsesc atâta ospitalitate şi atâta bun gust acolo. Vinuri bune da, mă aşteptam să găsesc, fireşte :))

În primul rând, până să ajungi la crame, te ia aşa pe la coracon peisajul. Adică ştiţi voi genul de dealuri molcome ce te fac să reduci ritmul cardiac şi existenţial spre zona de acalmie aşteptând să fie bine ca să nu fie rău…

Iar când te aşteaptă gazdele cu un pahar de vin excelent, degustat exact între butaci, deşi afară începea a picura şi a vânturi, apoi, dragilor, ştii că ai nimerit la o casă de oameni faini, gospodari şi primitori :D

Am făcut un tur de onoare, unde am aflat date generale despre cum se face vinul, cu ce tehnologie, în ce perioadă, adică detalii pe care le puteţi citi pe blogurile celor care au fost mai atenţi decât mine :)) Căci eu, recunosc, eram în continuare vrăjit de priveliştea acelor dealuri molcome ce te fac să reduci ritmul cardiac şi existenţial spre zona de acalmie aşteptând să fie bine ca să nu fie rău…

Bine, e drept că eu, odată ajuns la intrarea în crame, nu am ratat ocazia să ma dixtrez, după cum puteţi vedea mai jos. Cu precizarea că întreaga hlizeală a lăsat loc unei ridicări masive şi continuă de sprâncene imediat ce am intrat în… vedeţi mai jos.

Şi am intrat în clădire, că nu ştiu cum să îi zic altfel. Unde a urmat ceva foarte, foarte frumos. Prima oprirea fost la magazinul de prezentare. Foarte bine construit, te îmbie nu doar să cumperi respectivele licori, dar şi să te informezi corespunzător despre fiecare sticlă în parte.

După care am coborât nişte scări şi am intrat în zona întunecoasă a turului… Unde am dat peste imaginea de mai jos. Care ne-a luat piuitul şi ne-a făcut să înghiţim în sec…

Dar nu am înghiţit în sec pentru multă vreme, căci am avut plăcerea să degustăm chiar acolo nişte soiuri de vin excelente. Adevăr vă spun că una este să guşti un vin acasă sau la restaurant şi alta este să o faci în contextul de mai jos :)

Şi când credeam noi aşa că a sosit regretabilul moment să ne despărţim de aceste clipe, ia staţi numai un pic, dar ce se aude? Da, este adevărat, gazdele noastre ne invită mai încolo, şi mai în întunecime, ca să zic aşa. Dar doar ca să ne poată lua şi mai tare piuitul cu o sală imperială. Unde am gustat nişte preparate de şi acum îmi lasă gura apă…

În mare, cam aşa am văzut eu vizita la Cramele Recaş. Am preferat să fac această combinaţie de puţin text şi multă fotografie (toate fotografiile de mai sus poartă zoomul, ca să zic aşa, lui Dragoş Asaftei) pentru că, zău, e mai bine doar să vă fac poftă, cât de cât. Pentru că vă recomand să ajungeţi la Cramele Recaş. Este o experienţă pe care este păcat să o rataţi. Mare păcat…

Apropo de experienţe care nu merită ratate. Mi-am cumpărat de acolo două sticle de Solo Quinta, un vin care m-a devastat de-a dreptul. O să îl deschid şi o să îl savurez cu maximă intensitate zilele următoare. O să aflaţi voi de ce :)

Articol care face parte din seria pe care o dedic evenimentului Timisoara Brands Tour, organizat de PRbeta cu sprijinul Primariei Municipiului Timisoara.

Branduri participante: Timișoreana, Cramele Recaș, Arsenal Park, BC Timba Timișoara, REC Universitatea de Vest Timișoara, ACS Poli Timișoara.

Parteneri de mobilitate: Peugeot România.

Parteneri: PRbeta, Aventuria, Asociaţia Timișoara Capitală Culturală Europeană, Porche Timișoara, Amvest, Restaurant Belvedere.

Parteneri media: 24-FUN, Tion.

Timișoara Brands Tour este o franciză a Cluj Brands Tour, un concept marca TVdece.