Dragă maestre Nicu Alifantis,

Scriu cu mare emoţie aceste rânduri. Din mai multe motive. Pe care, în dulcele stil social media, le supun dezbaterii publice (era să scriu oprobiului, dar nu o să fie cazul, sunt sigur :D) pe puncte, organizat, ca să îmi mai treacă un pic emoţia.

Anul acesta împliniţi 40 de ani de carieră muzicală. Ca om care se pregăteşte să treacă imediat pragul de 40 de ani de viaţă (la anul, prin decembrie, bifez cu mândrie această vârstă) să ştiţi că înţeleg cu mare, mare respect această aniversare. Şi vă salut în picioare, regulamentat, cu mâna la chipiul imaginar :)

Anul acesta lansaţi un nou album – Mozaic. Din care am auzit părţi masive, care m-au cam lăsat cu gura căscată. Cred din toată urechea muzicală (atâta câtă este, desigur) că va fi în top 3 albume beton şi brici ale anului! Menţionez că sunt teribil de bucuros că prietenul şi asociatul meu Vlad Dulea a pus decisiv osul la realizarea siteului albumului şi îmi permit să îmi asum şi eu un mic merit (da, ştiu, sunt unul dintre cei mai aroganţi oameni cu putinţă) fie şi pentru faptul că am scos un mare „uaaaaaauuuuu” când am auzit că se va ocupa de site. Plus că nu l-am stresat deloc când o băga pe aia cu „lasă-mă cu ale tale, lucrez la siteul maestrului” :))

Anul acesta veţi susţine două concerte eveniment. La care trebuie neapărat să fiu prezent! Pentru că, asemenea marilor artişti care cântă pentru publicul din faţa lor, nu pentru cel din faţa boxelor, live aveţi un sound şi o alură aparte, care – dacă îmi permiteţi termenul ăsta mai de peluză blogosferică – vă şade corespunzător :D

Anul acesta v-am cunoscut personal. Pe fugă, e drept, dar m-a uns la coracon. Eram la finalul excelentului concert al Alinei Manole şi am povestit un pic despre noul album. Atunci nu ştiam că vom încerca să vă facem surpriza asta. Sau, mă rog, sper că a fost o surpriză, noi aşa am gândit-o :)) Oricum, mă gândesc şi sper că nu aveţi o inimă haină să ne spuneţi că nu v-a plăcut… :D

Anul acesta am aflat, cu gura căscată (şi nu prea mi se întâmplă mie aşa ceva, parol), că aţi compus muzica pentru 114 producţii de teatru. Că aţi scos 25 de albume (25!!!). Că aţi contribuit, ca producător, la 24 de albume. Că aţi compus muzica pentru 18 producţii de film. Chapeau, maestre, chapeu!

Anul acesta – ca să nu o mai lungesc – este anul în care v-am cunoscut mai bine. Şi mă bucur teribil pentru asta :) Şi vă mulţumesc pentru că – ia staţi un pic, încerc să nu bag una de aia lacrimogenă… nope, nu am reuşit – existaţi. Şi vă urez, aşa cum spune o vorbă splendidă de la mine din Maramureşul de unde mă trag, Dumnezo vă-mburde-n rai!

PS Mesaj pentru bloggeri: dacă vreţi să îi uraţi şi voi cele bune maestrului, ia vedeţi că avem o campanie faină, valabilă doar astăzi, atenţie! Unde găsiţi mai multe informaţii despre activitatea maestrului.