Pe puncte:

– Imediat ce Rezident Ex şi-a făcut apariţia în club pentru a urca pe scenă, s-a dezlănţuit nebunia. Nebunie care s-a materializat într-un singur cuvânt, repetat la infinit: Kempes.
– Tavi Iepan, Adrian Popescu, Christian Podratzky, Florin Cvasa, Matthias Lange şi Kempes sunt una dintre cele mai bune maşini de sunet româneşti pe care am avut şansa să le ascult.
– Piesele Cargo sună infinit mai bine, mai dur, mai apăsat, mai expresiv cu Rezident Ex. E normal să fie aşa. Aici este Kempes, aici este Lange, aici sunt Adrian, Christian, Tavi si Florin. Acolo sunt Bărar şi Igrişan, indivizi care, oricât de buni muzicieni ar fi, nu au cum să ducă mai departe şi un spirit pe care nu-l mai au. Nu-l mai au pentru că ei, personal, nu au beneficiat vreodată de aşa ceva.
– Piesele noi aduc a cele vechi, dar sunt mult mai bune decât cele pe care le-a scos Cargo de la despărţirea de simbolul ei.
– Există un „Roy Black Sabbath” pe care recomand s-o ascultaţi pe internet. Nu apare pe album şi mi se pare o piesă fenomenală, exact în spiritul trupei de care ne aduce aminte.
– „Brigadierii” rămâne una dintre preferatele publicului. Poate pentru că versurile ei spun exact ceea ce se întâmplă azi cu naţia asta, chiar dacă târnăcoapele şi fierul nu mai sunt vizibile fizic.
– Matthias Lange este un chitarist bestial. Şcolit în concerte serioase, pe scena unor trupe serioase, Lange este incontestabil unul dintre principalele atuuri ale formaţiei. Şi transformă Rezident Ex într-o trupă „ca afară”. Iar Lange mai dispune de ceva: de plăcerea de a cânta. El nu urcă pe scenă pentru că a fost plătit şi trebuie să mai facă asta o seară. Părerea mea, la cum l-am văzut acum, a doua oară, este că Lange urcă pe scenă pentru că muzica are nevoie de el acolo şi el îi ascultă chemarea.
– Kempes este aceeaşi voce pe care o ştim. A încheiat concertul, după bisurile de rigoare, urlând „ca pe vremuri”. Şi Kempes mai este ceva: un copil. Un copil care a redescoperit cea mai dragă jucărie a sa: microfonul. Şi sper din tot sufletul ca de data aceasta să nu-i mai dea drumul.
– Despre album eu am de spus numai lucruri bune. Îl cotez de la minimum 8, iar la a treia ascultare am să-i fac şi o cronică. Desigur, vă îndemn să-l cumpăraţi. Merită să faceţi asta, şi nu doar pentru a susţine o trupă românească. Merită să faceţi asta pentru el, pentru album. „Alpha” este un produs discografic bun.
– La final trupa a anunţat că are nevoie de 5 minute de pauză după care este gata să dea autografe şi să facă poze. Rar un asemenea gest. Genunchiul meu în pământ pentru el.

Tavi Iepan, Adrian Popescu, Christian Podratzky, Florin Cvasa, Matthias Lange şi Kempes. Ţineţi minte numele astea, pentru că veţi mai auzi de ele sub forma generalizată de Rezident Ex.

BogDan

PS – Cuvinte suplimentare am scris în cronica mea pentru Rockstage.