ORGANIZARE

Arenele Romane sunt, aş spune, un loc numai bun pentru organizat concerte în aer liber. Mult mai bun decât Piaţa Constituţiei, de care am început să mă satur. Păcat că nu sunt ceva mai întreţinute. Înţeleg ideea de vechi, de păstrare a unei anumite arome, dar nu cred că de asta este vorba. Pur şi simplu, nu interesează pe nimeni să dea măcar o mâna de var pe-acolo. În altă ordine de idei, spaţiile de servire au fost suficiente, incidentele au lipsit, canalizarea nu s-a înfundat. Şi a fost plin de muzicanţi sosiţi să vadă minunea, că pe unii mi-e greu să-i denumesc muzicieni.

DESANT

De deschis au deschis Desant, trupa lui Alin Achim, trecut şi el pe la Cargo. Rock normal, nimic deosebit, refrene care pot fi uşor reţinute, însă o voce bună, acesta fiind singurul lucru cu care rămâi după un concert de-al lor. Altfel, muzică românească, uşurică, bună pentru FM. Care FM oricum nu ştie ce-i aia muzică, că altfel ar înlocui măcar în parte lălăielile alea sinistre pe calculator cu lălăielile astea ceva mai puţin sinistre, dar făcute mai serios, cu scule. În sfârşit, cine sunt eu să judec ce vrea poporul majoritar? El e fericit, a lui va fi împărăţia cerurilor…

REZIDENT EX

Kempes dispune de o trupă aproape perfectă. Christian Podratzky, Florin Cvaşa, Tavi Iepan, Adrian Popescu şi Matthias Lange sunt redutabili în tot ceea ce fac. Mai ales Matthias, care pune în slujba formaţiei experienţa pe care o are de la Sinner şi Metalium. Ce face băiatul ăsta pe scenă este greu de reprodus, o domină fără probleme. Recomand să mergeţi să-l vedeţi când nimeriţi un concert, pentru că este perfect. Vine din altă lume, iar diferenţa între el şi români se face imediat, indiferent dacă şi ceilalţi stau de ceva vreme pe afară.
Cât despre Kempes…este acelaşi. Aproape că nu s-a schimbat. Vocea aceea specială e la locul ei, inflexiunile urmăresc melodia mult după ce aceasta s-a terminat, e o voce plină de suflet, care ştie să accentueze doar din intonaţie. Iar Ovidiu are un chef nebun de alergat şi ţopăit pe scenă, ceea ce arată că i-a cam lipsit lucrul acesta. Iar cei care au fost la Arene şi au ascultat variantele Rezident Ex ale unor piese mai vechi pot spune un lucru: Cargo nu mai există nici muzical, nu doar din punct de vedere al locomotivei de suflet care era Kempes.

O seară în care am primit cu toţii exact ceea ce aşteptam, adică mărturia faptului că Ovidiu Ioncu Kempes a rămas cel pe care-l ştiam şi că ne va cânta exact atât cât vom mai avea nevoie de el. A şi transmis asta. Depinde de noi dacă vrem să-l ascultăm pe el şi trupa lui, care promite extraordinar, sau ne vom cantona în continuare în muzici făcute pentru cei care nu au avut vreodată pregătirea psihică şi intelectuală de a se stabili, descoperi şi construi ca indivizi.

Kempes s-a întors acasă. Eu zic să-l mai ţinem pe aici.

PS – Pentru eventuale completări la ceea ce am scris mai sus, puteţi accesa şi cronica de pe Rockstage.