Aş vrea din start să vă spun că mulţi dintre voi staţi pe nişte resurse formidabile, sunt chiar sub nasul vostru. Doar că, din te miri ce pricini, nu reuşiţi să vă daţi seama de aceasta. Şi vă uitaţi mereu şi mereu peste gard, în curtea vecinului, uitând că de la departare lucrurile par mai frumoase şi uitând că, de enorm de multe ori, ce ai în curtea ta este mult mai doritor de privit şi mai de coracon…
No bun, după această „ceartă”, pe care chiar vreau să o luaţi ca un îndemn să staţi un pic şi să vă răspundeţi la întrebarea „dacă i-aş invita pe chinezu pe încă vreo 3 bloggeri pe la mine, ce aş avea să le arăt şi să le spun?”, hai să vă dau un exemplu de un mini-eveniment foarte fain, cu resurse puţine (cele din curtea proprie, nu din curtea vecinului) şi care – foarte important în zilele astea fast forward în care trăim – nici nu a luat mult timp, nici organizatorilor şi nici participanţilor.
Ba nu, înainte de a vă povesti cum a fost hai să detaliem un pic resursele alea despre care vă tot spun, adică cele din curtea proprie. Dar cu aplicare pe isprava cu pricina, fireşte, să nu vorbim teoretic.
Grand Hotel Continental. Un hotel cu o istorie veche şi cu o arhitectură impunătoare. O resursă în sine, ca să intru pe ideea discuţiei. Una pe care o au la dispoziţie cei care se ocupă (era să zic de destinele, ptiu…) de administrarea şi promovarea acestui hotel. Şi pe care – foarte important – au ales să o folosească.
Roxana Păun. Este – no poftim, chiar nu îi ştiu funcţia oficială! :)) – cea cu care ţin legătura pe tot ceea ce înseamnă comunicare Continental Hotels. Cum sunt unul din cei care rămân mai reci decât o bere uitată pe calota glaciară când vine vorba de funcţii, o să îi spun Roxana şi atât. Prietenii ştiu de ce :D Este cea care a reuşit să deschidă acest brand către lumea social media, în special către bloggeri. Este, pe scurt şi ca să nu divagăm (deşi ar merita o discuţie pe tema asta…) de-a noastră, acest concept atât de important în lumea 2.0. Roxana, din perspectiva a ceea ce discutăm aici, este o resursă care valorifică resursele pe care le are la dispoziţie.
Sanda Almăşan. Este general manager Grand Hotel Continental. Nu o ştiam înainte, acum mă bucur că am cunoscut-o. O doamnă comunicativă, deschisă la minte, căreia se vedea că îi place să ne povestească despre hotel, despre istoria sa, despre faptul că a fost un efort teribil (inclusiv financiar) pentru ca hotelul să arate aşa cum arată acum. Şi doamna Almăşan este o resursă, din perspectiva acestei discuţii. Care valorifică resursele pe care le are la dispoziţie.
Ruxandra Predescu. Ruxa, cum o ştim noi. Este cea care are o relaţie mai apropiată decât o avem noi, ceilalţi bloggeri, cu Continental Hotels. Drept pentru care vine cu idei. Bun. Cum a fost şi cea cu evenimentul despre care vă raportez mai jos. Este o resursă – mergem pe aceeaşi ideee, da? – foarte importantă pentru că reprezintă veriga de legătură (zău dacă am găsit altă sintagmă…) dintre brand şi bloggeri. Pentru că înţelege ambele „tabere” foarte bine. Şi aplică ce înţelege. Apropo, mi-ar fi greu să răspund la întrebarea „dacă nu te-ar fi invitat Ruxa/alt blogger în care să ai încredere, te-ai fi dus?„…
Adrian Majuru. Cred că aş putea sta cu el jde ore la discuţii despre istoria Bucureştiului şi nu numai… Şi pentru că ştie enorm, dar şi pentru că are un stil de a povesti de o eleganţă erudită sau de un eruditism elegant :D. Care nu mă caracterizează, desigur, dar tocmai de aceea ştiu să îl recunosc atunci când îl văd. Şi domnul Majuru a fost o resursă excelentă, o resursă de expertiză, dacă vreţi.
No bun, şi acum evenimentul despre care vă spuneam. Presupun că v-aţi prins în timp ce citeaţi rândurile de mai sus. Căci, da, este vorba despre o idee pe cât de simplă, pe atât de eficace. Şi care a presupus uitatul în curtea proprie şi văzut „măh, ce resurse interne avem să facem o făcută?” şi prestat isprava. Adică, pe şleau, ne-am adunat câţiva bloggeri să aflăm despre istoria Grand Hotel Continental, să facem o tură prin nişte camere superbe şi să asistăm la o excelentă punere istorică în perspectivă a zonei şi a clădirii, perspectivă realizată fără reproş de Adrian Majuru.
E foarte greu să mă apuc să scriu acum despre tot ce am aflat acolo. Pentru că una este să citeşti pe un blog ceva şi alta este să fii acolo, să vezi splendidele camere, cu un mobilier minunat şi cu un feeling şi o atmosferă excelente. Să te plimbi prin camerele care au găzduit vreme de 150 de ani tot felul de personalităţi ale vremurilor, să ştii că oraşul s-a schimbat foarte, foarte mult în vreme e hotelul a rămas tot acolo, să stai să te uiţi de la fereastă Către Calea victoriei şi să îţi imaginezi câtă istorie s-a putut vedea de la acea fereastră… Este într-un mare fel experienţa…
Aşa că nu o să vă spun mare lucru. Dar vă invit să simţiţi măcar un pic din feelingul Grand Hotel Continental în pozele pe care mi-am permis să le împrumut de la Carmen :)
Mama ce bine arata!
Si oricat de mult ar evolua indsutria mobilierului, pentru mine tot lucrurile astea old si masive reprezinta cheia succesului.
In poze arata cum arata, dar sa le vezi live. Si sa pui mana pe ele. Poate ca sunt io mai sentimental sau ceva, dar am simtit fiori cand vedeam camerele alea superbe. Zici ca te-ai intors 100 de ani in timp. Daca nu te uitai la plasma moderna plasata pe un perete, fireste :))
Eu ma bucur ca inca mai avem asemenea „monumente” la noi in tara care inca sunt intretinute. Astfel de cladiri sunt parte din istoria noastra
Nu văzusem Continentalul decât de afară. Înăuntru arată neaşteptat de bine. Îmi aduce aminte de castelele boierilor cu ştaif. Da, păcat că n-am atins acele minunăţii şi cu mâinile, nu numai cu ochii (datorită ţie, lucru pentru care îţi mulţumesc). Mă întreb dacă ai simţit un parfum aparte…
javra* – sunt sigura ca poti da o tura pe la parter si n’o sa te intrebe nimeni de sanatate. sunt multe piese speciale de mobilier si in holuri si in salonul victoria, ai ce admira chiar daca nu intri in camere :)
* e ciudat sa te adresezi cuiva cu apelativul asta si sa vorbesti frumos :)
PS Multam, Cristi!