Nu ştiu cum sunteţi voi, dar eu când aud un cuvânt nou mă întreb de ce nu l-am ştiut până acum. Pentru că, vedeţi voi, uneori a înţelege de ce nu ştiai ceva înseamnă că înţelegi că mai ai de înţeles :D Ieri, spre exemplu, am fost să îi salut pe admirabilii de la Foto Union (cei care ştiţi ce isprăvi spectaculoase execută ei acolo înţelegeţi că, mă rog, poate exagerez un pic atunci când îi categorisesc aşa, dar nu foarte mult :D). În Parcul Herăstrău. Ocazie cu care am învăţat acest cuvânt nou: botanizare.
Ia să vedem ce ne spune DEX despre „a botaniza„, de unde şi, fireşte, acţiunea de „botanizare„.
No bun. Este că şi voi simţiţi că aţi fi trebuit să ştiţi acest cuvânt? Nu de alta, dar toţi am avut la greu (unii, un pic mai relaxaţi decât noi în viaţa de zi cu zi, mai au încă…) masive moment de „botanism”, ca să zic aşa :D, în viaţa noastră. De regulă, asta ni se întâmpla când eram copii. Doar că noi eram copii într-o altă perioadă, în care întâlnirea cu plantele, cu natura parcă era mai la îndemâna noastră. Şi pentru că cei mai mulţi aveam bunici la ţară, şi pentru că programul la televizor era o glumă sinistră, şi pentru că nu exista pe vremea aia internet, mai multe motive, pe care nu are rost să le discutăm aici. Ideea, în esenţă, este că executam mai multă botanizare (fără să ştim că aşa se cheamă, evident :D) decât copiii noştri de astăzi.
De ce cred eu că este important pentru cei mici să se întoarcă la plante, ca să zic aşa? Pentru că – acum mulţi o să ziceţi că o dau în poetism şi în melancoliceală şi în patetismice, dar îmi asum acest risc, căci mie exact asta îmi spune coraconul – o plantă este o minune teribilă. Să iei în mâna ta acel fir verde de viaţă, să îi simţi fragilitatea, dar, în acelaşi timp, imensa forţă pe care o are şi pe care o numim, în lipsă unui cuvânt mult mai complex, viaţă. Căci, după mine, asta ne învaţă plantele: putem fi atât de slabi, fiind atât de puternici şi atât de puternici, fiind atât de slabi.
No bun, hai că o dau în eseistică jardinieră şi nu aia era ideea :)) Ci ideea era să vă recomand să vă duceţi copiii să participe la excelenta iniţiativă „Descoperă Natura”, organizată de Asociaţia Descoperă Natura şi sprijinită de Foto Union şi Dacia Plant. În Parcul Herăstrău, în grădina cafenelei Tete-a-Tete (vezi harta aici). Şi, poate, o să descoperiţi cu mirare şi cu oareşce supărare (eu aşa am păţit ieri…) că habar nu aveţi când aţi uitat să vă minunaţi în faţa unei plante, că habar nu aveţi când v-aţi oprit din acel atât de frumos exerciţiu de admiraţie a unei flori, că habar nu aveţi când v-aţi trimis copilul din voi într-o cameră de bloc, plină de betoane, în care natura se vede doar la televizor. Şi vă veţi ruşina un pic…
O să puteţi face şi poze. Şi o să vi se facă poze. La care o să vă uitaţi cu mult, mult drag. Cum mă uit eu, spre exemplu, la cea de jos. Cu splendida mea Patricia măncând din ochi o floare, iar eu mâncând-o din ochi pe ea :)
6 thoughts on “Aţi auzit despre botanizare? Dar fără google, aşa nu mă joc!”
Daca nici mie nu-mi place o astfel de initativa, atunci cui? Bine ca se mai fac si de-astea, pentru ca generatiile de azi sunt cam dezradacinate de tot ce inseamna natura…
Tu erai trecut din oficiu in campania asta, stai linistit :))
Pingback: Săptămîna altfel – Palatul Sutu
Cana am citit titlul , m-am gandit la etnobotanisti :)))
Imi pare rau ca nu o sa pot sa vin si eu la actiune :((
E o acţiune lăudabilă. Într-adevăr, plantele înseamnă viaţă şi era cazul să ne amintim de asta.
În altă ordine de idei, domnişoara pe care ai luat-o în braţe e splendidă!