Noi suntem români! Are we, really?

Sunt printre acei români care simt un nod în gât când ascultă imnul naţional. Deşi nu îmi place melodia, nu îmi plac versurile, totul la „Deşteaptă-te, române” mi se pare la limita ridicolului. Totul mai puţin ceea ce reprezintă: îmi aduce aminte să nu uit că sunt român. Şi mă emoţionez de fiecare dată, dracu să mă mai înţeleagă şi pe mine…

Sunt printre acei români cărora nu le este ruşine să spună tare şi răspicat, indiferent în ce colţ al planetei se află, „sunt român şi I am terribly proud!„. Deşi, ştiu, uneori această atitudine este de un donquijotism simpatic, dacă nu ar fi relativ penibil şi oarecum vetust. Dar fac mereu asta, dracu să mă mai înţeleagă şi pe mine…

Sunt printre acei români care au un respect teribil pentru tricolor. De ceva vreme (nu am fost mereu aşa, o fi vârsta…), port cu mine bucata aceasta de pânză peste tot pe unde merg. Deşi unii consideră asta ca pe un fel de aroganţă şi de rromânism desuet şi enervant. Dar fac mereu asta şi mă emoţionez de fiecare dată când scot tricolorul, dracu să mă mai înţeleagă şi pe mine…

Da, aveţi dreptate, ţara asta nu este cum vrem noi să fie. Dar, pe de altă parte, nici noi nu suntem cum ar vrea ţara, cum ar vrea orice ţară din lumea asta.

Da, aveţi dreptate, putem găsi milioane de motive să urâm România. Dar, pe de altă parte, de ce să nu încercăm să găsim milioane de motive pentru a o iubi, pentru a înţelege că şi noi suntem responsabili pentru aceste milioane de motive, şi cele bune şi cele rele?

Da, aveţi dreptate, noi suntem români! Dar doar când vrem, când alegem să nu ne fie ruşine, când ne convine, când folosim „noi” pentru cele bune şi „ei” pentru cele rele.

Ce înseamnă, la urma urmei, să fim români! Nu ştiu. Nimeni nu ştie. Plus că orice definiţie ar da nasol cu virgulă. Căci a fi român este ca iubirea: fiecare iubeşte altfel şi urăşte diferit. Iar iubirea de România este ca orice iubire: dacă iubeşti, vei fi iubit. Dacă nu, de ce să ceri ce tu nu poţi oferi?

PS De fapt eu am vrut să vă rog să o ajutăm pe Dana şi să ajutăm Sibiul. Dar m-am luat cu emoţia. Sunt român, ce vreţi… Call me chinezu.

Share on facebook
Distribuie pe Facebook
Share on linkedin
Distribuie pe LinkedIn
Share on whatsapp
Distribuie pe Whatsapp

24 thoughts on “Noi suntem români! Are we, really?”

  1. “sunt român şi I am terribly proud!“ – cred ca puteai scrie doar in lb.romana, ca tot este un articol despre patriotism. Cred ca nu esti singurul, sunt multi cei care au fost invatati de mici ca trebuie sa-si iubeasca tara, si o fac.

  2. Multumesc frumos pentru ajutor, Cristi!
    Zilele trecute am dat si eu peste turneul de pe foxnomad si am promovat pe Facebook cele doua orase din Romania propuse: Sibiul (care asa cum zice si Tudor in articole, bate Barcelona) si Bucurestiul (care intrece Aswan din Egipt). Deci cine intra sa voteze in acel top, sa stie ca trebuie sa se uite si dupa Sibiu si dupa Bucuresti.
    Cat despre ce am incercat eu sa fac cu promovarea Romaniei si a Bucurestiului in competitia Biggest Baddest Bucket List, o sa las aici textul unui mesaj pe care l-am primit pe Facebook de la un turc: „next time I come to bucharest, promise you will show me all these beatifull places”. Daca fiecare dintre noi ar reusi sa arate macar o mica parte din ce poate oferi Romania si sa convinga macar un strain sa vada tara cu alti ochi, cred ca am avea mult mai putine lucruri de care sa ne plangem. Zic si eu, ca ma stii idealista. :)

  3. Am citit ieri analiza Danei cu voturile din concursul la care participa si, recunosc, m-am intristat. Se pare ca la noi patriotismul nu se invartoseaza decat atunci cand apar in discutie problemele negative :aoleo , ne vorbira de rau englejii, francejii, nemtii , hai sa le zicem noi de Poenaru, Coanda , Eliade, etc. , sau de-ale cu „vor sa ne fure ungurii tara „! Atunci vezi distribuiri , fotografii cu steagul , batut cu caramida-n pectorali ! Cand e ceva constructiv, si daca facem un calcul simplu, mesajul despre concursul Danei a ajuns pe la vreo 50.000 de oameni , voteaza unu la suta ! Da ce sa facem , ii dam inainte… :(

    1. Catalin, din pacate, aceasta meteahna a romanilor de a se uni la urat si desparti la frumos nu cred ca o sa dispara curand.
      Insa eu sunt mai mult decat fericita ca in aceasta mica aventura care e posibil sa ramana fara niciun rezultat am avut langa mine atat prieteni si cunostinte, cat si oameni ca tine, cu totul necunoscuti pana la ora concursului, care s-au implicat 101% exact din motivele pe care le dadea Cristi in articol.

      1. Nu as generaliza, adica am vazut acelasi comportament si la alte natii. Cred ca putem vorbi despre anumite categorii de oameni, indiferent de pasaport, care reactioneaza asa. Iar noi, romanii, le avem si noi in panoplie :D

  4. Pingback: Dibette.» Blog Archive » Ion Visan la Parlamentul European

  5. Nu înţeleg de ce dezbatem atâta un fapt absolut natural, că ne iubim ţara. E ca şi cum ţi-ai iubi părinţii. Trebuie să tot spui asta, când e absolut firesc?

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

4900 de abonați la newsletterul meu n-au cum să greșească :)