Auzisem vag de Beth Hart, adică ştiam, dacă m-aţi fi luat repede, că bobinează pe stilul de blues, dar nu ştiam mai mult. Aşa că atunci când am dat play albumul „Bang Bang Boom Boom” (2012) am zis iasă văd cum pune problema.
O surpriză totală. Foarte plăcută. Vocea ei m-a prins instant. Şi m-a ţinut captivat tot albumul. Pe lâmngă faptul că, din punct de vedere tehnic (ştiţi voi, de alea cu ambitus sau ceva) este foarte bună, Beth pune un suflet teribil în ce cântă, iar asta te loveşte direct în mijlocul coraconului muzical. Sau, cel puţin, aşa mi s-a întâmplat mie.
Am ascultat deja devreo 4 ori albumul. Pentru că este un CD pe care să îl ai tot timpul lângă tine. Ştiți cum avem fiecare câteva muzici de nu știe multă lume de ele, dar pentru noi sunt de foioioioi? No fix aşa este albumul ăsta :D
Ia uitaţi, aşa, de mostră. Cu menţiunea că feelingul ăsta vi-l transmite tot albumul. Pe care, fireşte, îl recomand cu maximum simţ de răspundere :)
3 thoughts on “Beth Hart o voce cu suflet sau un suflet cu voce”
Dacă vine la Bucureşti sunt în faţa scenei, fără să mă mişc vreo clipă acolo. Iar dacă vine şi cu Bonamassa, atunci s-ar putea ca tot din genunchi să urmăresc minunea. Janis Joplin a anilor noştri, şi atât de puţin cunoscută pe meleagurile noastre :)
Apoi sa stii ca vin si io langa tine. Ne facem tricou cu „Beth, fa-ti blog!” =))
+1. Cel mai probabil aş şi plânge, de vină fiind firea-mi emotivă. :) E o voce absolut demenţială. :) De fapt… e un suflet care-şi pune durerea pe note muzicale.