Am ţinut să pun şi numele în engleză al filmului pentru că, nuş cum să vă spun, unele traduceri în română parcă nu au, nuş cum să vă spun, savoarea iniţială. Nu e cazul neapărat al filmului de faţă, căci e greu de tradus Eagle Eye altfel decât Ochi de vultur, dar zic aşa, ca principiu. Drept pentru care presupun că deja am luat decizia (:D) ca de acum înainte, când mai vorbesc despre un film acilea în Republica Culturală Chineză, să îi zic ambele titluri, în engleză şi în română.

Am văzut Eagle Eye – Ochi de Vultur (2008) în una din serile trecute, la PRO TV. Nu aş putea spune că m-am scufundat în vizionare, căci eram cu piticii zumzăind pe lângă mine, dar l-aş trece, totuşi, la categoria „văzute”. De altfel, ca să o zic pe aia dreaptă, altfel nu cred că m-aş fi uitat la acest film.

Povestea e una deja povestită, adică armata americană dezvoltă un super computer, care îşi dă seama cu de la sine putere, la un moment dat, că ar fi mai bine să radă tot Guvernul SUA pentru că face rău poporului şi de astea. Computerul cu pricina alege doi cetăţeni, Shia LaBeouf şi Michelle Monaghan, care să îl ajute să pună în aplicare planul. Până la urmă totul se termină cu bine, fireşte.

Filmul e unul alert. Măcar din acest punct de vedere nu prea ai ce să îi reproşezi. Şi e făcut bine din punct de vedere tehnic, efecte speciale şi alea alea. Scenariul nu te dă pe spate, nici nu avea cum la un asemenea subiect. Actorii principali îşi fac treaba bine. Doar că, per total, nu prea rămâi cu mare lucru după filmul ăsta. L-ai văzut şi gata. Punct.

Drept pentru care eu i-aş da o nota 7 pe o scară de la 1 la 10.