Ce îmi place când mi se întâmplă de astea… Adică – pe căi nebănuite şi pe deplin neexplicate – se leagă anumite relaţii între mine şi unii din cei care îmi fac onoarea să mă citească. Şi apar lucruri faine din această relaţie. Cum sunt textele pe care Marius Raczek mi le trimite din când în când. Şi pe care am o mare plăcere să vi le arăt şi vouă :) Enjoy.

––––––––––

Chinezule, am citit in cateva randuri cele scrise de tine, in legatura cu CV-urile care iti sunt trimise. Desigur fiecare vrea sa-si acorde o sansa trimitand o descriere a propriei persoane, unui om de la care poate avea macar speranta ca-i va citi randurile. In legatura cu aceasta tema am vrut sa-ti scriu mai de mult, asa ca iata:

Am scris CV-uri in viata mea cat n-am scris niciodata. Daca cineva si-a facut timp sa citeasca cele scrise de mine la o provocare anterioara lansata de Chinezu va intelege ce spun.

Da, am scris CV-uri care sa atraga privirea, cu alte cuvinte “m-am vandut” ca pe o marfa.

CV-ul este, parere personala, o reclama la un obiect de care n-ai nevoie dar pe care achizitionandu-l poti avea surpriza sa constati, ca il cautai de mult. Conform unor randuri asternute pe o hartie poti fi oricine, vorba lui Nea Marin, vecinul a primit din America o cutie in care era ceva, ca o crema si ca sa vezi i-a facut bine la bataturi, fiind de fapt cenusa ramasa dupa incinerarea unui unchi, decedat cu ceva timp in urma.

Cand incepi sa asterni pe hartie sau mai nou pe calculator, trebuie sa te gandesti cum ai reusi sa determini pe cineva sa cumpere o cutie de chibrite din care numai fiecare al doilea bat se aprinde. Care ar fi atuul ? Pai e bun, chiar foarte bun, pentru ca faci economie la scobitori, primul bat care nu se aprinde e bun de scobit intre dinti, iar al doilea aprinde focul.

Adevarul e ca pe nimeni nu intereseaza ce stii tu sa faci ci daca esti capabil sa faci ceea ce se asteapta de la tine.Tuturor le e mai convenabil sa angajeze un om supus decat unul cu initiativa, care gandeste, pentru ca e greu de condus.

Nu stiu cand voi mai fi nevoit sa scriu un CV, dar daca o voi face va arata astfel:

Gennaro Gattuso, Ruben Barrichellosi pachetul de Marlboro.

In fotbal toata lumea are privirea atintita asupra lui Messi sau a lui Ronaldo. Ei sunt cei care asigura sarea si piperul acestui sport care de multa vreme a depasit aceasta conditie devenind fenomen social. Golul este magia fotbalului si conditia de baza pentru obtinerea victoriei. Si cu toate acestea, ei marcatorii golului au nevoie de truditori, de acei salahori care alearga 90 de minute pentru a recupera baloane, pentru a anihila jucatorii adversi.

Gattuso, Davids, Makelele si multi altii ca ei au facut posibil ca acolo, in fata un F. Inzaghi, spre exemplu, sa cada cu basica in poarta si sa devina omul meciului. Gattuso chiar spunea ca atunci cand il vede pe Pirlo jucand, isi da seama ca nu este fotbalist. Doamne, modestia celor aflati mereu in spatele reflectoarelor.

Schumacher a bautut toate recordurile in F1, sport care ar trebui denumit SCH1. Victoriile sale la inceput au uimit, ducand apoi la plictiseala. Dar Barrichello? Ei bine Barrichello i-a tinut spatele germanului si a acceptat pozitia de etern numar doi, cel mai corect fiind a se spune tilurile mondiale cucerite de cuplul Schumacher-Barrichello.

De ce am scris randurile de mai sus? Ei bine, nu ma cunosti, dar sunt ca un pachet de Marlboro, caruia nimeni nu-i face reclama, pentru ca nu este voie, dar de care ai nevoie, cand nu mai rezisti psihic, asa cum AC Milan a avut nevoie de Gattuso, iar Schumacher de Barrichello.