Părerea mea despre "Să nu mă părăseşti" de Kazuo Ishiguro

Despre autor: Fondator și asociat al agenției de comunicare integrată Kooperativa 2.0. Trainer cu peste 300 de workshopuri pe teme de marketing digital susținute. Speaker și moderator la peste 300 de evenimente de business. Blogger din 2007, cu peste 13.000 de articole scrise.

Contact: cristi@kooperativa.ro.

Am citit cartea asta la recomandarea doamnei mele. Care mi-a spus din start că o să urăsc profund subiectul, dar că e scrisă atât de bine încât o să îmi placă. Şi a avut perfectă dreptate.

Din punct de vedere al subiectului abordat, „Să nu mă părăseşti” de Kazuo Ishiguro este o oribilitate de carte. Am făcut eforturi mari ca să merg înainte în momentul în care mi-am dat seama că este vorba despre nişte copii-clone crescuţi doar pentru a dona, la un moment dat, organe oamenilor de prim rang, sau cum să le zic. Oribil, absolut oribil…

Dar modul în care Ishiguro a ales să te poarte prin povestea asta este unul fascinant. Căci o face la persoana I, iar toată cartea este un fel de jurnal al lui Kathy, unul din aceşti copii donatori, care, ajunsă la o maturitate (pe care o bănui că ar fi undeva înspre 30 de ani) şi rămasă singura din generaţia ei de donatori, priveşte în urmă şi îşi aminteşte. Şi dai pagină după pagină cu pumnul strâns a revoltă. Pentru că autorul creează o lume teribil de dură, dar, în acelaşi timp, mai ales când vorbeşte despre anii copilăriei, când piticii nu prea ştiau ce o să se întâmple cu ei, teribil de emoţionantă. Căci tu citeai isprăvile unor copii de câţiva ani, excelent descrise, care erau ale oricăror copii de oriunde din lume, dar te uitai cu stomacul strâns pentru că ştiai ce li se pregăteşte la un moment dat, mai multe pagini mai încolo…

Este un fel de buildungsroman. Dar unul special. Căci şi Kathy, personajul principal, creşte, se dezvoltă, se pregăteşte pentru a-şi atinge scopul. Atâta doar că e un scop pe care nu ea şi l-a propus, ci pe care o societate descreierată şi mizerabilă i l-a trasat încă de când s-a născut: acela să moară, la un moment dat, după câteva donaţii, pentru ceilalţi.

Este o carte pe care v-o recomand cu sentimente amestecate. Vă invit să o citiţi doar pentru că e scrisă excepţional. V-aş zice să nu o citiţi pentru că este o carte care vă marchează. Pentru multă, multă vreme…

Share on facebook
Distribuie pe Facebook
Share on linkedin
Distribuie pe LinkedIn
Share on whatsapp
Distribuie pe Whatsapp

3 thoughts on “Părerea mea despre "Să nu mă părăseşti" de Kazuo Ishiguro”

    1. Nu am vazut filmul. Dar mi-e greu sa cred ca o sa imi placa mai tare decat cartea :) Ca sa nu iti spun ca nu am nici o tragere de inima sa mai trec o data prin sentimentele alea naspa pe care le-am simtit cand am citit cartea… :)

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

4900 de abonați la newsletterul meu n-au cum să greșească :)