Când am anunţat că aş fi foarte onorat să am un ambasador la evenimentul despre care aflaţi nişte info mai jos, nu credeam că voi avea bucuria ca Alexandra să spună că se oferă voluntar. Aşa că ce vedeţi mai jos este creaţia ei, drept pentru care declar public şi oficială că merită o bere prezindenţială, pe care o să o dau cu proxima ocazie :D

Ultimele zile ale lunii septembrie au însemnat pentru Alba Iulia film, muzică, voie bună şi sărbătoare, fiind gazdă a primei ediţii de Alba Iulia Music&Film Festival (27-30 septembrie 2012). În calitate de blogger oficial şi corespondent special/ ambasador al Republicii Culturale Chineze, am avut la dispoziţie trei zile în care mi-am desfătat urechile, ochii şi imaginaţia cu muzică bună şi cu filme pe alese.

Primul film văzut la Alba Film Fest (că aşa ne-am obişnuit să-i spunem festivalului din Cealaltă Capitală) a fost Undeva la Palilula, în regia genialului Silviu Purcărete. De mult am vânat o ocazie pentru a vedea acest film şi uite că am avut norocul să-l urmăresc tocmai într-un loc mai puţin convenţional, cum e Palatul Principilor din Cetatea Alba Carolina, o clădire care datează din secolul al XV-lea şi care a fost cândva reşedinţa lui Mihai Viteazu. Ambianţa locului şi povestea complexă din Undeva la Palilula, aflată la graniţa dintre real şi fantastic, au transformat creaţia lui Purcărete într-o experienţă cu totul inedită, unică.

Undeva la Palilula este un film controversat, se ştie prea bine acest lucru, iar reacţiile şi comentariile de după proiecţie au fost împărţite. Unii au plecat din curtea Palatului Principilor impresionaţi, iar alţii contrariaţi. Mie, personal, mi-a plăcut foarte mult filmul lui Purcărete. Mai puţin finalul, care reprezintă un clişeu atât de des întâlnit în arta cinematografiei. Într-o zi o să mă pun să scriu un articol despre cum aş fi văzut eu finalul din Undeva la Palilula. Aş face asta nu în calitate de vreo iniţiată în arta filmului, Doamne Fereşte, ci din poziţia de spectator, consumator.

Înainte de Undeva la Palilula a avut loc un concert KUSAK/NAIDIN, o formaţie de muzică jazz, alcătuită din Raul Kusak (pian), Adrian Naidin (violoncel), Eugen Amarandei (contrabas) şi Gabriel Bălaşa (percuţie). „Cântice’n cerc” s-a numit proiectul muzical KUSAK/NAIDIN şi a însemnat o îmbinare de folclor românesc cu muzică contemporană, din care a rezultat un concert excepţional, de jazz european. Eu nu am putut prinde acest eveniment, dar cei care au  fost prezenţi s-au declarat de-a dreptul încântaţi. Cred şi eu, atât timp cât a existat un Adrian Naidin pe scenă! Am avut şansa să-l ascult live în primăvara acestui an, tocmai la mine acasă, la Timişoara, în cadrul turneului naţional Caramitru-Mălăele, câte-n lună şi în stele. Deci îmi imaginez cum o fi sunat concertul KUSAK/NAIDIN…

A doua mea zi de festival a început lin. Am mers să văd PINA, care s-a proiectat în Sala Ferdinand din Palatul Principilor – singura locaţie indoor de la Alba Film Fest, însă nu am rămas până la sfârşit. Soarele strălucea atât de frumos în Piaţa Cetăţii, încât nu m-am putut abţine să nu merg acolo şi să-mi găsesc un loc ideal care să-mi permită să observ şi să simt atmosfera de festival în care era învăluită Cetatea. Acela a fost momentul în care am realizat că Alba Film Fest nu este doar un festival de promovare a filmului şi muzicii, ci şi un eveniment prielnic pentru vizitatea preafrumoasei Cetăţi Alba Carolina. Iar asta s-a datorat mai ales programului relativ lejer al festivalului (proiecţiile şi concertele începeau zilnic în jurul orei 16:00).

Oana Giurgiu mi-a confirmat gândurile în aceeaşi zi, la sesiunea de Q&A de după proiecţia specială Despre Oameni şi melci din Piaţa Cetăţii Open Air (care s-a bucurat de un record de prezenţă, apropo), când a declarat în faţa a câtorva mii de oameni că, citez: …azi am închiriat o bicicletă şi am dat ocolul Cetăţii de vreo trei ori şi aş mai face-o de încă 1000 de ori. E incredibil de frumos ce aveţi aici şi ne bucurăm mult că am avut ocazia să o vedem! exprimându-şi încântarea legată de cetatea bastionară de tip Vauban din Alba Iulia. Dar, dacă intenţionaţi să veniţi anul viitor, la următoarea ediţie de Alba Film Fest pe care au promis-o organizatorii, şi vreţi să vizitaţi Alba Carolina, asiguraţi-vă că aveţi la voi şi o hartă, fiindcă se întinde pe o suprafaţă de aproximativ 80 ha şi n-aş vrea să păţiţi precum Bogdan Beşliu, care s-a rătăcit timp de vreo 40 de minute prin ea.

Unul dintre concertele la care am participat în a doua mea zi de Alba Film Fest a fost 7^th Flower, adică Laura Orian, ex-Sensor, o tipă foarte talentată, născută şi şcolită în Alba Iulia. Din surse sigure am aflat că prezenţa Laurei în cadrul festivalului a fost cerută mai ales de Primăria oraşului. Tot ce pot spune este că albaiulienii chiar se pot lăuda cu ea, pentru că are o voce superbă, chiar dacă genul muzical abordat (electro-minimal) nu se bucură de un public numeros în România. Eu sunt fană declarată de astfel de muzică, aşa că se subînţelege că m-am bucurat ca un copil pe durata celor 40 de minute de concert 7^th Flower.

Ziua a fost încheiată de Grimus. Da, aţi citit bine! Grimus, trupa care a cântat în deschiderea concertelor Placebo, RHCP şi Roxette din România, a fost şi la Alba Film Fest. Cât despre Festival Party din spaţiile RYMA nu cred că ar fi corect să vă dau detalii. Îi spun doar stimabilului Chinezu că s-a lăsat cu voie bună, foc de tabără, gulaş şi multă bere, să fiu sigură că o să-i pară rău că nu a fost şi el prezent la prima ediţie de Alba Iulia Music&Film Festival. :P

Poze frumoase de la eveniment găsiţi aici, iar dacă sunteţi curioşi cum au stat lucrurile pe acolo, aruncaţi un ochi şi pe haştagul de Twitter #albafilmfest.

Revin mintenaş cu impresii la cald despre ultima zi a festivalului din Cealaltă Capitală!