Hai să pun lucrurile în context. Căci altfel s-ar putea să reacţionaţi ceva gen „ia uite şi la aproape pensionarul ăsta…”. Aşadar, pe vremea mea (vorbire de pensionar, ce să mai…) eram un rocker de mare anvergură, cu plete, blugi, ţinte, lanţuri, cercel în ureche (cu gaură făcută de mine cu ac înroşit la flacăra plăpândă a aragazului) de alea, tot tacâmul, adicătelea. Iar camera mea era o galaxie de afişe peste tot, inclusiv pe tavan, de doze şi sticle de bere (oficial era că făceam colecţie), de casete (tape-uri, unii dintre voi habar nu aveţi ce sunt alea…), de viniluri (încă mai am câteva sute, o colecţie de care sunt foarte, foarte mândru) şi de nişte urme de picioare pe tavan (în locurile unde nu aveam afişe, fireşte). Deci, ca să o scurtez, eram gagiu de gaşcă, considerat de ăia mai în vârstă un rebel (când am apărut la liceu cu părul prins în coadă şi cu lateralele rase gen Newsted, profesorii mei erau să facă apoplexie…).
Doar că pe asta cu tatuajele nu am avut-o niciodată. Unii confraţi îmi spuneau că sunt fiţos şi că (încă de pe atunci, vă daţi seama…) aia era strategia mea de imagine, să fiu diferit de ceilalţi care, fireşte, aproape toţi aveau tatuaje. Doar că adevărul adevărat era că nu mă atrăgea de nici o culoare faza asta, nu înţelegeam de ce să îmi desenez sau scriu ceva piele. Drept pentru care nu am făcut-o niciodată.
Asta nu înseamnă că am ceva cu cei tatuaţi. Chiar nimic. Este, dacă vreţi, echivalent cu a avea ceva cu cei care beau vin şi nu beau bere. Păi atâta vreme cât avem cu ce să ciocnim, ce mai contează detalii de astea? :D
Aşa că vă invit pe voi să îmi spuneţi care e faza cu tatuajele. Dar nu înainte de a vă anunţa că puteţi să câştigaţi şi voi nişte tatuaje, oferite de Ink Mania Tattoo Salon, căci avem o campanie pentru voi, derulată pentru prietenii noştri de la blogink.ro. E a doua campanie – după cea pentru computerblog.ro – din ceea ce noi am vrea să devină un sprijin pentru blogurile de nişă. Dar despre acest subiect, cu altă ocazie :)
12 thoughts on “Îmi explică cineva care e faza cu tatuajele?”
dau si eu ca nuca in perete: si eu am viniluri!!! Si tot mandra de ele!! Acuma… despre tatuaje, la mine e simplu. Cred ca vreau unul de cand eram adolescenta. Motivul pentru care nu l-am facut nici pana in zilele noastre e foarte simplu: nu stiu nimic care sa insemne pentru mine atat de mult incat sa mi-l pun permanent pe piele, sunt de parere ca ne schimbam si evoluam continuu, si char daca as gasi semnul, simbolul, sau citatul care pentru mine e acum Adevarul Adevarurilor.. va mai fi el la fel peste niste ani? N-am gasit raspuns la dilema asta. Apoi, strict estetic, delfinas sau fluturas, nu, multumesc.
No bun, bine ca stiu despre faza cu vinilurile, ca am ceva in minte, sper sa am timp sa o scot la modul practic din minte :))
Depinde de caracterul fiecaruia. Cum bine punctai chiar tu, nu conteaza doar preocuparile si mediul in care evoluezi. Desi traiai in mediul rock, nu te-a atins si pasiunea/preocuparea pentru tatuaje. Pe cand altii cu preocupari intelectuale poate simt nevoia sa-si satisfaca o astfel de dorinta.
Apoi te influenteaza mediul de lucru si anturajul. Daca esti barman, ai sanse mult mai mari sa te tunezi cu un set de tatuaje decat un vanzator de ziare. Iar daca cercul tau de prieteni este preocupat de problematica asta, cu siguranta vei fi si tu.
Cred ca o buna parte dintre cei care se tatueaza nu o fac din convingere ci din cauza influentei celor din jur.
De acord cu tine la faza cu influenta celor din jur. Dar asta, cred, functioneaza cand esti tanar. Caci atunci cand ai vreo 30 si un pic de ani si vrei un tatuaj, nu mai functioneaza asta cu influenta celor din jur. Sau, cel putin, nu ar trebui sa fucntioneze :)
Sau poate abia la 30 refulează dorințele neîmplinite din adolescență… Eu vreau plete dar nu se mai poate. Dar poate mă tatuez…
e buna treaba, ca poate imi fac si eu tatuaj.
pe vremea noastra erau considerate doar pt. marinari, puscariasi si curve.
acum e tot un accesoriu atat de banal ca oja la femei sau lacul de unghii la unii barbati.
ca eu ii zic homalau aluia de-si da cu lac de ungii, e alta poveste
Lasa-ma, bre, cu ancorele alea facute cu pixul de pe vremuri :)) Acuma se fac adevarate opere de arta. Dar si costa, din care imi spun amatori :D
Eu anul acesta mi-am facut 5 tatuaje, din care 2 pe gat. Este f adevarat ca desi suntem in 2012 totusi exista preconceptii legate de tatuaje, de oamenii cu tatuaje. Sunt economist de profesie dar ma simt liber in interiorul meu d-aia mi-am facut tatuaje, iar cel de pe bratul drept este „opera de arta” ( unicat ). Depinde de fiecare persoana ce simte, nu ar trebui sa tinem cont de parerea altora. Cum iti iei o camasa ca iti place tie sau te vezi cu o femeie care iti place tie asa si cu tatuajele. Trebuie sa invatam sa fim liberi noi romanii, caci pt libertate au murit multi americani acu vreo 400 de ani si noi nu stim sa o pretuim. Faptul ca mi-am facut tatuaje nu m-a schimbat, am ramas acelas eu ca si statut social sau profesional, insa in interiorul meu ma simt mai bine.P.S. Primul e mai greu, dupa vine totul de la sine.
Pe asta cu prejudecatile nu o prea inteleg nici eu. Mai ales cand vezi cate o tanti de aia de isi face o freza cu un coc zici ca e turla de biserica si te critica pe tine ca ai un fluturas pe glezna :))
Si eu mi-am dorit din adolescenta un tatuaj, dar abia dupa ce am implinit 30 de ani l-am facut. Si asta e foarte bine, ca ceea ce vroiam atunci nu are nici o legatura cu cine sunt azi( multumesc pe aceasta cale salonului din Cluj care m-a trimis la plimbare din motiv de minora :) Am avut noroc sa intalnesc un artist deosebit, iar florile mele de cires sunt absolut minunate.
Tatuajul nu este la modă, ci îl faci doar dacă te simți confortabil cu asta. Mulți cred că tatuajele se fac doar ca să arăți mai altfel, să ieși în evidență, însă în zilele noastre, tatujele au o cu totul altă semnificație. Fiecare își face ce model vrea, nu contează că ai o floare sau un fluture, atâta timp cât ție îți place. Eu întotdeauna am spus că viața este scurtă și nu aș vrea ca la 80 de ani să mă întreb cum ar fi fost dacă mi-aș fi făcut un tatuaj, ci am trecut direct la treabă. :) Ar mai fi multe de spus, de aceea am făcut blogink.ro, să răspundem la toate întrebările legate de tatuaje și nu numai. Mulțumim pentru susținere încă o dată! :)
tu, rocker? nu te cred ;))
eu sunt de aceeasi parere cu a ta, iar tu cred ca ai exprimat-o mai bine decat as face-o eu. Mie imi rasuna un singur cuvant in cap: permanent, atunci cand ma gandesc la tatuaje. La cat de labila sunt uneori, sunt eu sigura acum ca tatuajul asta de il fac il mai vreau si in viitor? Pana si cel mai „forever” lucru, casatoria, are un buton de „undo” si poate lasa cicatrice mai mici :D