Hai că abia acum am găsit timp să scriu un fel de adăugire, nu replică (nu prea am ce contrazice decisiv acolo…), la ce a scris Liviu. Am timp pentru că sunt pe autocar către Vama Veche şi am zis că până ajung la ieşirea înspre Lehliu Gară să termin de scris asta :D Şi aşa voi face. Adică voi scrie până ajungem la intersecţia cu pricina, indiferent cât de mult sau de puţin înseamnă asta :))
Liviu îi ia la 11 m pe bloggerii care şi-au luat nasul la purtare şi care nu mai fac nimic fără bani. Nici mie nu îmi plac, e drept, mai ales când aud faze „mă laşi, măh, cu campania ta umanitară, că doar ONG aia are bani serioşi, doar nu o să scriu eu ca fraierul de gratis pentru cauza unor copii bolnavi de cancer”. Dap, am auzit şi de astea şi doar efortul meu continuu de autodisciplinare m-a oprit să… Dar să revenim. Există şi astfel de bloggeri. Unii au ajuns într-o fază din care nu mai pot fi recuperaţi. Adică şi-au creat o lume a lor, impenetrabilă şi, de multe ori, impardonabilă, din care, semeţi precum un curcan pe coteţ înainte de tăiere, veghează la ordinea 2.0, în timp ce ordinii 2.0 i se rupe de ei, fireşte. Deci să-i lăsăm pe ăştia la o parte, pentru că ne-am răci tastatura degeaba pe ei.
Mai sunt cei care mai au şanse şi pentru care faza cu „nu scriu nimic pe gratis” e doar o etapă din evoluţia lor. Zic evoluţie, adică din acest punct ei pot merge în sus sau în jos, e decizia (uneori şi norocul, e drept) lor. Cel mai des, în cazul acestora, vorbim despre sindromul de dat jos din căruţa 2.0 şi, după ce au prins un pic de cheag (băgaţi în seamă de agenţii, de branduri, de colegi de blogosferă cu state mai vechi), s-au urcat într-un Logan şi îl confundă la modul magistral cu un AMG. Căci, fireşte, dacă nu ştiu cum este să te dai cu un AMG, şi Loganul e maşină. Este o etapă, zic, care va trece, sper.
Ca să merg înainte de pe comparaţia auto, le-aş spune acestor bloggeri că cei mai mulţi piloţi de raliu sunt bestii doar când conduc bestiile mecaninzate pe circuit, pentru că aia trebuie să facă, aia e meseria lor, dar când merg în traficul normal sunt printre cei mai disciplinaţi şoferi. Pentru că, dacă îmi permiteţi, nu contează maşina în care eşti, ci skilurile pe care le ai când conduci şi, mai ales, decenţa şi bunul simţ de a le folos doar atunci când trebuie.
Hai să definim un pic conceptul ăsta de a „scrie gratis”. Şi aş scoate din start partea cu scrisul despre campanii umanitare şi cazuri sociale. Pentru care a lua bani mie mi se pare de o tristeţe înmormântătoare. Aşa că închid instant chestiunea aici.
Te roagă un prieten, un amic, un confrate blogger să îl ajuţi cu o chestie. Eu în principiu reacţionez imediat la asta. Pentru că zău că asta îmi place tare mult la blogosferă, faptul că putem să ne bazăm unii pe ceilalţi, atunci când decidem că e bine să facem asta. Sigur că poţi refuza să dai ajutorul cerut, doar să explici de ce (nu crezi în iniţiativa cu pricina, nu îţi place asocierea cu un anumit brand, nu ai timp, nu ai chef etc.). Că aşa e frumos şi amical. Dar dacă poţi să faci un bine, de ce să nu îl faci?
„Scrisul gratis” despre nişte evenimente. La care participi sau nu, treaba ta, decizia ta. Dar dacă decizi să participi, adică să le mănânci mâncarea, să le bei berea şi să pleci acasă cu sacoşica de rigoare, după mintea mea este de minimă relaţie contractuală neoficială să scrii ceva. Atenţie, nu e bligatoriu să scrii că a fost mirobolizant (asta este una din greşelile pe care le facem mulţi), dar a menţiona că ai fost acolo mi se pare din zona fair playului. Şi aici îmi fac şi un fel de autocritică, pentru că au fost evenimente despre care nu am scris. Nu are importanţă că nu am avut timp sau alte scuze de care ne este plin podul, căci dacă nu ai timp sau alte de aste nu te duci la eveniment. Punct.
Primeşti o atenţie de la o agenţie sau un brand. Poate fi orice, de la o doză de bere la un laptop. Şi primeşti chestiunea cu pricina nu pentru că ai cerut-o tu, ci pentru că aşa a considerat agenţia sau brandul că e bine să te cadorisească. Aici, după mine, chestiunea este clară: scrii doar dacă vrei. Nu ai nici o obligaţie, nici măcar relaţia aia contractuală neoficială despre care vorbeam mai sus, să scrii. Pentru că, spre deosebire de evenimentul la care ai acceptat să mergi (ai semnat, cum ar veni, contractul neoficial), în cazul cadoului – să îi zicem aşa – acest contract neoficial nu este semnat. Aşa că fiecare face cum consideră. Eu, spre exemplu, calculez totul la nivel de business, adică dacă obţin beneficii dacă scriu despre respectiva atenţie. Căci, fireşte, atenţia cu pricina a fost trimisă tot din interes de business (chiar dacă discuţia aici necesită mai multe nuanţe şi pusă în mai multe grade). Deci e only fair să gândesc aşa.
Care e problema dacă scrii despre un brand fără a fi plătit? Asta mi-e cel mai greu să înţeleg. Adică dacă mie îmi place Staropramen şi scriu că îmi place Staropramen, fără contract, fără nici o obligaţie, uneori fără să am nici o legătură directă cu un anumit brand, de ce să nu o fac? Doar pentru că mă gândesc că unii m-ar suspecta de reclamă neplătită and shit? Să fie sănătoşi, îmi asum fără nici o problemă atitudinea lor. Pentru că mi se pare de 2 lei jumate să nu fiu eu ceea ce sunt, adică blogger care scrie când vrea, cum vrea şi în condiţiile în care eu le aleg despre ce vreau doar pentru că mă gândesc că unii s-ar putea să nu ştiu ce. Sunt fan al strategiei de business pe blog, care înseamnă anumite limitări, dar nici chiar aşa. Nu în măsură în care să te autocenzurezi pe nişte criterii care mie mi se par ridicole.
Gata, că deja văd Lehliu în zare. Vă pup. Vorbim.
22 thoughts on “Despre scrisul gratis pe blog şi despre scrisul opţional pe blog”
Si mie imi place Staropamen..Dar sa stii ca ai mare dreptate in ceea ce afirmi tu pe aici…
O treabă n-am înțeles: cum ai putut să scrii, cu tot vîntul ăla de pe autocar?
Because I can :D
La partea cu „Primeşti o atenţie de la o agenţie sau un brand”, mie mi se pare normal ca in cazul in care nu spui nimic pe blog de ‘cadoul’ primit, macar pe retelele de socializare sa zici ceva si sa adaugi o poza :)
Dupa cum ziceam, e decizia ta ce faci. Ca doar pe barba ta iei decizia :) Eu doar am spus cum procedez eu. Ca sa nu mi se bage aia cu io dau sfaturi, dar nu fac :))
Mai Maestre, cei care te stiu realizeaza lucrurile acestea si nu trebuie sa te justifici altora. Continua sa fii TU!
Cu respect,
Mihaela Ivan :)
P.S: Distractie faina, faina in Vama!!! Sa ii transmiti ca imi e dor de ea :P
Multam. Semnat IO :))
inseamna ca drumul a fost destul de lin de ti-ai putut pune gandurile pe caprarii :)
da, mie asta imi place p-aci, ca esti propriul tau sef in luarea deciziilor. Daca sunt proaste, ti le asumi. Ca de alea bune, n-are rost sa ne laudam cat de dashtepti suntem :D
Pai daca nu noi suntem proprii nostri sefi, atunci cand? :))
Eu scriu gratis pe blog. Singura situatie in care am primit ceva pentru scrijeliturile mele a fost cand am participat la unconcurs si am castigat 2 bilete la concertul Scorpions de la Cluj. Si mai castig cativa centi pe luna de la Adsense daca se indura careva sa dea clik pe reclame :D. In rest, nica. Scriu ce-mi place (mai putin politica, deoarece nu vreau probleme la „uzina”), cand si cum vreau. Chiar si cu greseli gramatica pentru ca imi e lene sa recitesc si sa corectez. SÂC!
Domnu, eu nu scriu nimic gratis, dar nimic… Bine, nu scriu nimic nici pe bani :))…
Nu mai am timp fizic din pacate sa scriu asa inversunat cum o faceam in tinerete :))
AHA! Deci sa inteleg ca ai primi bani inclusiv pentru comentariul de mai sus?
Eu citesc blogurile gratis … oare o fi in regula sau trebuia sa primesc bani ca sa le citesc ???
Sunt de acord in mare masura! Insa, nu trebuie sa omitem ca multi bloggeri profita, intocmai, de inocenta, bunul simt, buna credinta a celor mai proaspeti in domeniu, pacalindu-i! Poate si de asta multi reactioneaza ca atare! Nu caut motive sau scuze nimanui, insa si eu m-am trezit de multe ori luat la pret de matineu si pacalit de unii, dupa ce in ii ajutasem, ca om ce sunt :D
bun Staropramen, incercat-savurat :)))
sa incerc si eu staropremen asta de zici ca scrii de placere de ea… a aparut asa in forta in 2.0 ca eram 99.99% sigur ca e noua fulger bragadiru :))
Spui in legatura cu participarea la evenimente ca „este de minimă relaţie contractuală neoficială să scrii ceva”. Daca in cadrul evenimentului „berea” respectiva a fost printre cele mai proaste baute un viata ta? O dai dupa cires descriind picturile din hol sau…? „Berea” fiind subiectul evenimentului, nu garnitura sau pachetelul pentru acasa.
Raspunsul teoretic este sa scrii cum ti s-a parut. Dar in practica, desigur, exista nuantari si fiecare face cum crede de cuviinta. Inclusiv faza de care zici cu uitatul dupa picturile de pe hol. Doar ca atunci cand esti invitat special sa zici cum ti se pare berea, atunci trebuie sa zici categoric ca nu ti-a placut. Pentru ca altfel nu e ok pentru tine ca blogger cand te uiti in oglinda sa faci asa ceva.
@Adiz, e buna rau berea Staropramen
Dilema sunt aceeasi ca in presa clasica, tiparita. O dilema de manual. Cum separi editorialul de publicitate ? Simplu. Nu ?
Cu subiectivism :) si eleganta.
De asta imi plac mie blogurile pentru ca sunt subiective pe fata si nu se dau cu popoul de pamant invocand deontologia jurnalistica .
Pingback: 10 posturi favorite de pe alte bloguri « Delicii artistice si culinare
Pingback: 10 posturi favorite de pe alte bloguri | Ganduri si Bucatareala