Foarte tare mi-a plăcut expresia asta cu ”prădător festivalier” :)) Care nu îmi aparține, ci  e zicerea Teodorei Căbuț, care semnează postarea de mai jos. Și care, așa mi-a promis, o să îmi mai trimită impresii de la eveniment. Deocamdată, aveți mai jos cum i s-a părut ziua 1.

Acum 2 weekenduri Bucureștiul a dat tonul festivalurilor cu Rock The City (Tuborg GreenFest) iar weekendul următor i-a urmat B’estfest Summer Camp, și uite că încet, încet România intră în febra festivalurilor.

După un drum de 9 ore cu trenul și cu un bilet Cluj-Napoca – București Nord având mențiunea „fără loc”, am ajuns în capitala țării, însă destinația finală era Tunari, așa că am mai stat încă 7 ore aiurea. Am încercat să nu plec din start cu prejudecăți, am încercat pe cât posibil să nu-l compar cu Peninsula de la Târgu Mureș, însă lucrurile nu s-a întâmplat chiar așa cum credeam.

După ce am primit brățările și mi-am instalat cortul, ca un prădător festivalier ce sunt, am ieșit la inspectat zona.  Scene – frumos, bere rece – frumos, lume bună – frumos, ce să mai… Prima seară de festival a început pentru mine la cortul Future Heroes unde Popa Sapka tocmai își începeau spectacolul. Ca stil, Popa Şapka se încadrează undeva între Zdob şi Zdub şi Gogol Bordello, dar mai mult Gogol aş zice eu. Printre piesele la care am dansat fluturând tricolorul se numără „Don’t care”, „My Imagination” şi „America Evropa”.

Următoarea oprire a fost la terasele cu bere…să ne aducem aminte că ne aflam la începutul lunii lui Cuptor. Ne-am tras noi sufletele și am pornit spre scena Ciuc, unde clujenii de la Grimus au făcut-o lată în stilul lor caracteristic. Cu un public relativ restrâns, băieții de la Grimus au știut cum să-i apropie pe fani mai mult, astfel pe Bogdan(voce) îl găseai oriunde, mai puțin pe scenă, și de cele mai multe ori în public. Posibil să existe câteva clipuri pe youtube destul de compromițătoare cu mine cântând foarte pătrunsă piesa „Umbre”. Mi-e și frică să caut.

Apoi au urmat Paraziții. Paraziți care au sunat cam ciudat cu band în spate dar care au dovedit că sunt profesioniști și că pot face muzică în orice fel. Au făcut un spectacol frumos dar parcă nu mai erau ei cei pe care obișnuiam să-i ascult pe casete și cd-uri.

Pe Ciuc Stage au urmat cei de la BUG Mafia însă imediat după concertul lor ceva s-a rupt și am căzut secerată. La modul că eram obosită după 36 de ore de nesomn și făcusem și o frumusețe de insolație, astfel că show-ul celor de la Garbage era aproape să mă omoare. Campingul era amplasat foarte aproape de scenă și oricât aș fi încercat eu să adorm, sau cel puțin să-mi mai odihnesc creierul…n-am avut nici o șansă. Simțeam cum basul pusează deodată cu durerea.

Într-un final am adormit și așa s-a sfârșit prima zi de festival, puțin cam trist având în vedere că pe scena Jagermeister au evoluat portughezii de la Moonspell, sub un clar de lună superb, și pe care am apucat să-i văd foarte puțin. La Kreator nici nu s-a mai pus problema, eram knokout. Am dormit bine, în măsura în care sub cort erau doar cioate de buruieni iar printre corturi mai erau șanțuri de vreo 30 cm în care te mai împiedicai.