BogDan la taste.

Ageless Club a găzduit a 29-a ediţie a METAL UNDER MOONLIGHT, din câte am înţeles ea fiind şi ultima până prin toamnă. Să vedem, dară, ce-a fost pe-acolo.

Primii au fost L.O.S.T. Cam cum le sună numele, aşa au fost şi ei. La un moment chiar mă întrebam dacă ştiu ce caută pe scena aia. O fi fost de la tracul deschiderii, o fi fost de la o zi mai proastă, dar nu le-a mers mai deloc, iar la mine nu au ajuns. Păcat, pentru că sunt sigur că pot mai mult.

La rând, Abigail. Şi lucrurile s-au schimbat. Am avut parte de un show mult mai inspirat, care a schimbat şi starea de spirit a publicului. Nu de alta, dar la concertul de dinainte se cam plictisea. Abigail au sunat bine, au avut un recital energic, au făcut cam tot ce trebuia să facă o formaţie care se respectă.

Şi pe scenă urcă Gothic. Recitalul trupei a fost cam ca partida dintre Froch şi Bute. Recte, Gothic au fost un fel de Froch care au băgat în corzi orice altă formaţie care a cântat în seara aceea. Un metal de zile mari, extrem de inspirat, energic, având absolut tot ce trebuia să aibă. Nene, trupă, că de aia ne şi reprezintă la Wacken, trupă cu coi. Cine nu a ascultat-o live, să facă bine să repare greşeala, şi asta cât mai repede.

Pentru că au urmat Grimegod, trebuie spus că nici măcar ei nu s-au ridicat din pumnii celor de la Gothic. Cu o solistă care a încercat să facă tot ce se poate, Grimegod au părut nişte bunicuţe de pension pe lângă cei care cântaseră înaintea lor. Şi apropo de solistă…când se ocupă de growling, e beton, dar când încearcă voce normală…e timpul să-ţi iei o bere. Au avut nenorocul de-ai avea pe Gothic înainte şi diferenţa s-a văzut.

Aşa că seara a mers la Gothic, prin KO.

Publicul a fost restrâns, dar a fost publicul de care era nevoie. Tocmai de aceea a fost recompensat cu tricouri, CD-uri, bilete şi abonamente la viitoarele festivaluri şi gestul mi s-a părut super. Sper să mai văd aşa ceva şi pe viitor, oricât de simbolice ar încerca să spună unii că au fost premiile.

După concert, după ce toţi cei care au cântat s-au urcat pe scenă şi au salutat lumea şi după consumul necesar de energizante la draft, s-a trecut la jam session. S-a cântat orice, iar gurile rele spun că paranghelia metalică a ţinut până spre 2 noaptea, incluzând şi blues. Na, aşa ştiu rocării să petreacă :)

Să ne auzim cu bine de la următoarea cântare.