Și voi ajungeți la stomatolog când e prea târziu, așa-i?

Despre autor: Fondator și asociat al agenției de comunicare integrată Kooperativa 2.0. Trainer cu peste 300 de workshopuri pe teme de marketing digital susținute. Speaker și moderator la peste 300 de evenimente de business. Blogger din 2007, cu peste 13.000 de articole scrise.

Contact: cristi@kooperativa.ro.

Până acum vreo 2 ani, avem o oroare de dentist. Sau stomatolog. Sau cum vreți voi să îi ziceți acestei meserii. Căci toată viața mea am fost bântuit de ororile (zău că așa le-am simțit…) cu care am fost loviți când eram copii, pe vremea comuniștilor, când a merge la dentist (vizite de alea cu clasa) era echivalent cu un fel de horror show. Căci urletele și țipetele și lacrimile erau incluse precum TVA ăsta de acum, din democrație. Iar despre anestezie, dă-i pace, cine să știe despre așa ceva, ce fițe aveți în program, măh, stimați pioneri. Așa că am rămas cu amintiri de groază din acea perioadă…

Și timpul a trecut. Și a trecut. Și a trecut. Și io nu prea am mai călcat prin cabinete stomatologice decât pe sistemul ”Stejar extremă urgență”. Și m-am trezit pe la 35 de ani că ar cam trebui să îmi încep un pic șantier prin autoritatea bucală (cum, absolut idiot, îi spun eu :D). Și am ajuns, pe linie de recomandare de la cumnata, la Laura Săvoiu. Una din cele mai bune decizii ever în ceea ce privește istoria sănătății mele ca entitate ontologică unică și irepetabilă :D

Habar nu aveam că Liren de numește cabinetul unde mergeam la Laura. Căci io mă duceam la ea, nu la cabinet. Pentru că are ea stilul ei, prietenos și cu gura până la urechi mai tot timpul (așa cum îmi plac mie oameni, să ne hlizim :D). Așa că după primele 2 ședințe a început să mi se ducă senzația aia de gol în stomac și tremurici la coracon când știam că trebuie să mă așez în acel scaun de tortură modernă (mi se părea mie). Doar că diferența dintre ce știam io că este vizita la stomatolog și ce este cu adevărat, acum, în secolul XXI, este colosală, firește :)

Laura este 100% responsabilă că mă duc cu mare lejeritate la cabinet acum. Deși când mi-a spus cât am de lucru, mi s-a cam întunecat orizontul :)) Dar cu rabdare și cu mult tact, uite că mai am un pic și termin acea lucrare pe care o faci o dată în viață. Adică sigur și bine. Ca să nu mai zic că piticii mei mă întreabă din când în când când mai trebuie să meargă la Laura. Ceea ce este ceva… :)

Vă recomand să mergeți la Laura la Liren dacă trebuie să ajungeți la stomatolog? Oh, da, categoric. Și puteți să mă întrebați câte vreți, căci sunt abonat fidel :D

M-am bucurat foarte tare când Laura a decis să se apropie de social media. Și când, cu ajutorul Cristinei, a invitat câțiva bloggeri la cabinet. Eu, firește, am fost pe post de mostră de mare angajament :)) Așa că în pozele de mai jos, executate de aceeași tovarășă Cristina, puteți să îi vedeți pe următorii: Ruxa, Roxana, iYli, Andreea, Bogdana, Lavinia, Criserb.

[nggallery id=12]

Share on facebook
Distribuie pe Facebook
Share on linkedin
Distribuie pe LinkedIn
Share on whatsapp
Distribuie pe Whatsapp

14 thoughts on “Și voi ajungeți la stomatolog când e prea târziu, așa-i?”

  1. Nope, m-am dus intotdeauna de placere la dentist. Oricat de mare ar fi durerea cauzata de freza, si mai mare e durerea de masea cariata, asa ca aleg intotdeauna prima durere (care de multe ori nici macar nu exista). Aleg practic raul mai mic ! In plus, raman si cu maselele cat de cat intregi si sanatoase.

    1. @Basme imobiliare
      Ei, hai, mai stinge si tu farurile :)) Ca de placere nu merge nimeni la dentist. Ideea e sa nu o faca cu frica, nu sa mearga de placere, ca altfel o dam in alte alea… :))

  2. Ba nu le sting deloc ! Sa ma explic: in liceu ai mei nu prea aveau bani si ma duceam la dentist numai cand era prea tarziu, adica mai mult scoteam masele decat sa le tratez corect. Voiam sa merg mai des ? Voiam, dar nu imi permiteam.
    Acum imi permit si cum vreau sa ma prinda batranetile cu toti dintii in gura (ma rog, aproape toti), normal ca merg cu draga inima. Cand te-a durut ultima oara o masea atat de tare incat sa nu poti adormi ? Ei, eu nu am uitat niciodata genul ala de durere si de asta nu vreau sa o mai traiesc. De aici si placerea. In plus, daca mergi la dentist la fiecare 6 luni, cam greu sa doara ceva. O carie mica se trateaza usor si fara durere.

    1. @Basme imobiliare
      Bun, hai sa accept logica ta. Dar te intreb: daca a merge la dentist e o placere pentru tine, cum caracterizezi mersul la o bere cu prietenii? :)) Ca sa inteleg sistemul tau de referinta, nu de alta :D

  3. Pai sunt lucruri diferite: normal ca mersul la dentist presupune oarecare emotie (daca pune plomba pe dintele gresit, daca scapa freza pe limba ta). Mersul la dentist e o datorie, iesitul la bere o placere :-)

  4. Ma regasesc in postura ta dupa o extractie nefericita din copilarie sa spunem ca mi-am pierdut increderea in dentisti. Stii de cand nu am mai fost la dentist? De 11 ani .. Tulai .. prea mult .. Noroc ca inca ma tin bietii dinti :)

    1. @Cris-Mary
      Accepti parerea mea, cel care am fost in postura in care esti tu acum? :) Nu mai amana nici o secunda si du-te sa vezi cum stai. O sa te iei cu mainile de cap, dar e primul pas :)

  5. Si eu tremuram inainte, pentru ca trecuse o vreme lunga de la ultima vizita..
    dar m-am dus de atatea ori incat.. parca ma duc la.. sa zicem munca: o accepti ca n-ai ce-i face, iar nefiind prima zi, emotiile nu mai sunt nici ele puternice, si e o obisnuinta :P
    Chiar am ras cu gura pana la urechi cand cineva a lesinat pe scaun de frica :)).. ce om rau, da, stiu :D

    1. @Gabitelu
      Eu cred ca ai ras de nervi cand l-ai vazut pe sarmanul om cum a lesinat… Caci te intrebai in sinea ta cine o sa rada de tine daca patesti la fel :))

  6. @chinezu
    Ca sa fie ca tine :P : ma gandeam la un moment dat ce rusine mi-ar fi sa lesin vreodata, pentru ca deja ma umflasem in pene si purtam steagul curajosilor :))

  7. Si eu aveam aceeasi frica de dentist ca tine. Cand mergeam la Cugir in salita, mult spus cabinet dentar, din incinta scolii generale numarul doi aia veche, de langa Prichindel, vai! Si acum tin minte mirosul de pe culoar, tipetele din sala, aerul gri. Ca sa treaca timpul si sa ma fac ca nu aud tipetele, uneori faceam turul salii de asteptare sau saream un sotron imaginar sau dansam de una singura.
    Dar de cand fata a ajuns la Laura, viata s-a schimbat! :) Cata migala a avut ea pentru dintii mei, nu poci a spune in cuvinte. Si acum de departe ma gandesc la ea. Ma bucur ca recomandarea a prins.

  8. hehe, eu nu mai pot zice ca ma duc cand e prea tarziu, ca de cand al meu frate a ales meseria de tehnician e cam greu sa ascund o durere cat de mica de el si e vai de mine daca nu ma mobilizez a doua zi la dentist.
    ce frumos si colorat e cabinetul de care zici

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Top articole din această secțiune

4900 de abonați la newsletterul meu n-au cum să greșească :)

Top articole din această secțiune

4900 de abonați la newsletterul meu n-au cum să greșească :)