Încă un interviu din seria celor care au răspuns provocării mele de a susține Legea Apei. Astăzi Mihai, pe care am avut plăcerea să îl cunosc personal și pot să vă spun că este de mare angajament :))
Spune-ne, pentru inceput, ce faci tu prin online si, daca te lasa strategia :D, si in offline.
Spaţiul virtual a devenit pentru mine un fel de a doua casă, un paliativ în perioada în care din cauza bolii am fost izolat de societate. MI-a oferit posibilitatea să mă simt activ şi implicat. Aceasta a fost să spunem strategia unui bărbat hotărât să treacă peste Styx nu înot ci în zbor.
De ce ai ales sa sprijini legea-apei.ro? Moment in care iti mai multumesc o dată că ai facut asta :)
Am hoinărit cu Nemţoaica de nevastă-mea prin Banat, căutând să identific surse de apă curată (izvoare fântâni) şi am scris despre ele, am făcut două emisiuni TV. Nu sunt încântat că românii beau din PET , mai ales că am cunoscut personal doi bandiţi care îmbuteliază apă potabilă şi ştiu ce îmbuteliază de fapt. Ceva care curge şi la robinetul din bucătărie. Consider că legea apei este necesara… ca apa şi chiar o doresc mai complexă. Dar sunt amănunte tehnice. De aceea iniţiativa ta mi s-a părut o continuare firească a frământărilor mele.
De ce ti-ai facut blog? Ce beneficii ai tu de pe urma blogului?
Blogul a început ca o joacă, dar a devenit ceva serios. E prietenul meu cel mai bun, căruia pot să îi spun orice, şi el mă aprobă. Prin intermediul său m-am conectat cu semeni de pe întreaga planetă, cu care împărtăşesc. Ce împărtăşesc ? Totul ! Beneficii ?
- Sunt vizibil.
- Am de lucru în meseria mea adevărată, de scriitor şi gazetar
- Am început să mai ciugulesc câte un premiu, câte o sumă modică, în urma unor prestaţii, adică valori materiale care îmi prind bine, fiindcă am o pensie subţire ca părul din nasul unui spân.
- Am ajuns să cunosc oameni interesanţi, ca tu de exemplu, pe care altcumva nu aş fi avut şansa să îi întâlnesc.
Unde te vezi tu cu blogul tau in (faza clasica :D) urmatorii 5 ani?
Bloguleţul ăsta, dacă mă ţine Dumnezeu în palma Sa, o să devină un fel de muzeu al poveştilor despre mâncare şi despre Banat. Sper să crească şi să înflorească, dar să rămână neaoş.
Hai sa vorbim despre prietenii pe care ti i-ai facut prin online. Sunt multi? Putini? Faini? Nefaini? De astea :))
Am herghelii de prieteni, comunic zilnic cu foarte multă lume, şi oriunde călătoresc, am la cine să trag. O să vezi, vin la vară în Bucureşti pentru o tentativă de record gastronomic şi o să dau o strigare pe blog pentru ajutor la prestaţia respectivă. O să vezi câtă lume o să se adune în jurul meu. Aşa mi s-a întâmplat şi la Cluj şi la Iasi şi peste tot. Că şi eu la strigarea lor, îmi sufulc mânecile.
Ce iti place/nu iti place la chinezu.eu? :D
Dragule al meu Chinez, nu pot să identific elemente distincte pe care să le evidenţiez, în ceea ce te priveşte ca personalitate. Îmi placi pre ansamblu, eşti zărghit, eşti cultivat, eşti responsabil, eşti implicat, eşti metodic, dar mai presus de toate EŞTI ARDELEAN !!! Şi mi-e drag de tine că exişti …
Un mesaj pentru cei care imi fac onoarea sa ma citeasca.
Un mesaj pentru cititorii tăi? Ţineţi aproape oameni buni, Chinezu e pe bune !
1 thought on “Blogul e prietenul meu cel mai bun”
Uica Mihai e un om de toata isprava care spune niste povesti gastronomice minunate la el pe blog .