Știți cum se întâmplă în viață, ne apucăm de multe sau de prea multe și, în goana asta nebună care ne-a prins și care nu ne mai lasă, uităm de anumite lucruri pe care trebuia să le bifăm cu mai multă vreme în urmă, dar pe care le-am tot amânat din diverse pricini. Numai că la un moment dat trebuie să ne oprim un pic din alergătura asta teribilă și să încercăm să facem o listă scurtă cu restanțele pe care le avem, cu datoriile ”istorice” de ordin personal pe care le-am făcut. Și toate acestea le putem încadra într-un capitol mare, care există în viața noastră și pe care îl putem numi Datoria mea :)

Să nu înțelegeți că mă refer neapărt la datoriile bănești, căci astea au un stil propriu de a ne face să le simțim ”arsura” și da, în cele mai multe cazuri, ne dor cel mai tare. M-aș referi și la datoriile de suflet sau de onoare, dacă îmi permiteți. Căci acestea sunt, după capul meu, cele 3 tipuri de datorii pe care un om le contractează în viață, într-un fel sau altul, într-o măsură mai mare sau mai mică. Și pe care, în diferite momente, trebuie să le rezolvăm. Și care, firește, se intersectează și se suprapun, după cum încerc să vă spun mai jos.

Datoriile bănești. Sunt și ele de două tipuri: cele instituționale (bănci, alte instituții financiare, firmă, CAR etc) și cele contractate la prieteni, amici, familie. În primul caz treaba e clară, vrei nu vrei plăteși că așa e melodia (a se citi contractul), așa că aceste datorii au un mod specific de a te face să le plătești :) În cazul banilor luați cu împrumut de la prieteni, amici sau familie, aici ține doar de relația ta cu creditorul ce, cât, când și cum plătești. Dar de plătit, trebuie plătit, căci aici riscurile sunt mai mari decât neplata banilor în sine și țin de relațiile personale deteriorate, care sunt mai dure decât orice dobândă sau penalizare…

Datoriile de suflet. Pe undeva se intersectează cu datoriile de care ziceam mai sus, cele de la membrii familiei și de la prieteni. Căci se pune suflet în astfel de ”tranzacții” și de o parte și de alta :) Dar în această categorie mai intră și acele – hai să le zicem datorii, dar nu sunt în accepțiunea tehnică a cuvântului – pe care ni le asumăm fără ca cineva să ne-o ceară, pentru că așa simțim, așa vrem :) Și pe care ni le plătim cu drag și su sufletul împăcat :)

Datoriile de onoare. Astea sunt cele mai interesante. Căci aici intră, în sens larg, și celelalte tipuri de datorii despre care ziceam mai sus. Căci o datorie este o promisiune, iar o promisiune trebuie respectată, e un gest de onoare să-ți respecți promisiunile.

Scriu cele de mai sus pentru a vă invita să participați și voi la Ziua fără Datorii de pe 17 noiembrie 2011. Iar pentru a face asta trebuie să vă opriți pentru câteva minute și să vă gândiți ce fel de datorii aveți și la cine. Căci sigur veți găsi că vă încadrați la cel puțin una din categoriile pe care le-am zis mai sus :) Și încercați ca pe 17 noiembrie să plătiți măcar una din ele. Și, dacă vreți, să scrieți despre ea. Eu voi face asta :)