Am lansat ieri, mai mult în joacă (dar o joacă serioasă 2.0, așa cum fac eu aici) oferta publică pentru companii de a implementa ”Ora Facebook”. Spre bucuria (și surpriza, recunosc) mea, am avut 4 reacții, din partea unor oameni din companii, care au zis că vor propune conducerii această idee. Vom vedea ce se va întâmpla :) Dar am zis să bat fierul cât e cald, cum ar veni, și să vă invit să discută, puțintel pe subiectul de mai jos. Legat, firește, de ceea ce zis în titlu.

Pentru mine (dar, desigur, cunoștințele mele în materie de prestat la o corporație sunt mai mult decât vagi), a avea, să zicem, 5000 de angajați și să ai doar 700 de likeuri pe facebook, în condițiile în care cel puțin 80% din angajații tăi sunt pe facebook, îmi dă serios cu virgulă. Pentru că, nu-i așa, scrie în toatele manualele de comunicare, imaginea unei companii, a unui brand începe din curtea proprie. Iar angajații, cel puțin la nivel teoretic, ar trebui să fie cei mai buni ambasadori ai brandului, cum se zice. Dar…

Aici intervine acest mare ”dar” care, din câte înțeleg, e marele bau bau al oricărei  corporații când vine vorba de social media: ce te faci dacă angajaților tăi nu le place deloc brandul pentru care prestează? Și că se duc la muncă doar ca să aibă cu ce să își plătească taxele și să aibă de o bere din când în când. Și că în loc de a deveni acei ambasadori pe care îi dorești și pe care și-i dorește orice brand ei pot deveni, dacă le dai liber în social media, niște gică contra. Căci, desigur, se întâmplă de astea. Numai că, vedeți voi, în acest caz nu social media sunt de vină, dă-i pace, ci tu ca brand ai mari probleme. Pe care, din câte se vede, nu prea vrei să ți le asumi și, mai rău, să le rezolvi.

Când povestesc cu oameni cu funcții de răspundere despre subiectul social media în cadrul companiei, mi se dă un răspuns pe atât de standard, pe cât de plictisitor: social media omoară productivitatea muncii. Yeah, right… Hai să zicem că așa este. Dar doar de dragul discuției. Și să lăsăm social media puțin la o parte și să ne concentrăm (vorba vine…) pe alte modalități, perfect pe regulamentul de ordine interioară al companiei, pe care le folosesc angajații să frece menta. Nu am nici pe departe pretenția că le bifez pe toate, căci mă și plictisește subiectul și nici nu mă pricep decisiv.

Mesageria internă. Din scurtele și succintele mele analize, este folosit la un nivel teribil de înalt pentru, firește, bârfotecă. Care o fi ea bună pentru nu știu ce obiective interne ale companiei, dar mie îmi scapă de ce e mai bună decât facebook, spre exemplu.

Mailul. Am eu discuții pe mail (de pe mailul de companie, firește) cu oameni din companii, care mă fac să ridic sprânceana. Căci îmi pare că au atât de mult timp liber să îmi dea tot felul de filme, ppt-uri, poze sau să discute despre nimic, încât mă întreb dacă nu cumva ar fi mai bine să chatuim așa pe facebook.

Telefonul. Foarte mulți de prin companii aleg să ducă o conversație 7 minute, în loc să o scurteze la extrem de efecientul minut în care putem discuta ce avem de discutat. Need I say more?

Internetul. Dap, internetul la nivel general. Căci a crede că dacă ai blocat messul, facebook și twitter și gata, ai rezolvat chestiunea cu productivitatea muncii, vaaaaii ce zumzet de grădiniță mi-e dat să aud… Sunt sute de siteuri de socializare în afara celor pe care voi le-ați blocat. Sunt milioane de bloguri, milioane de siteuri. Așa că ori nu dai nici un pic de acces la net, ori nu te mai chinui să faci liste cu siteuri care trebuie blocate și care, desigur, nu te ajută de nici o culoare.

Mai sunt și altele, firește, pe care le puteți intromisiona voi colea jos în comentarii. Dar ideea de bază este că dacă un angajat vrea să o frece în timpul programului, apoi poate să facă asta lejer și fără social media. Pe când, dacă îi dai acces la social media și îi faci un ghid de bune practici (da, știu, sună ca dracu, dar cum să îi zic altfel?) arsul de mangan poate fi cât de cât benefic pentru brandul companiei.

Încă ceva ce nu înțeleg: dacă tot există în companii spaima asta de lipsă de productivitate a angajaților via social media, întrebarea mea este dacă angajații sunt plătiți în funcție de ore lucrate și ăsta e singurul criteriu? Adică important este că omul ăla stă 8 ore în fața calculatorului la birou sau ce face cu adevărat în orele acelea? Căci dacă îl plătești la rezultate, nu la ore pe ceas, de ce nu îi faci un target (să scrie 10 contracte pe zi, spre exemplu) și nu ai tu treabă dacă el muncește 12 ore pentru a-l atinge sau 3 ore? Căci, după minte mea, dacă îi spui omului că nu îi bagi banii pe card dacă nu își atinge targetul, am masiva impresie că o să i se rupă lui de stat pe facebook dacă vrea să primească banii ăia. Iar dacă își atinge targetul mai repede, de ce să îl frustrezi punându-l să stea degeaba pe birou, când, cu o politică internă adecvată în ceea ce privește social media poți să îl pui, indirect, să lucreze pentru brandul tău?

Sigur, ce zic eu mai sus e la nivel teoretic. Și că variabilele sunt atât de multe încât orice ecuație este, deocamdată, greu de scris, ce să mai vorbim de rezolvarea ei :) Dar sper să înțelegeți că ce vreau eu să fac este să invit lumea la o discuție. Din care să rămânem cu toți câștigați.