Nu am văzut niciodată nici o ecranizare a romanului ”Marele Gatsby” al lui F. Scott Fitzgerald. Pentru că am vrut mai întâi să citesc cartea. Pentru că încă nu am văzut nici un film care să fie mai bun decât carte. Never ever. Și nici nu cred că o să văd.

Înainte de a vă spune cum mi s-a părut cartea, vreau să vă fac o mică mărturisire. Legată de cum văd eu diferența dintre stilul american de a scrie ceva și stilul (hai să îi spunem așa) european. În ambele stiluri, autorul vrea să spună ”afară e cald”. Numai că diferența decisivă este că americanul spune ”afară de ca dracu de cald”, așa, doar ca să arate cât de cât contextul, după care povestea continuă, în vreme ce europeanul spune ”având în vedere conscripția augmentativ-cromatică de sorginte pehlivănească, dat fiind că bolta cerească este inerentă sineul cromatico-ontologic, afară e cam cald”. Deci de la ambii autori aflăm că afară e cald. Doar că drumul pe care îl parcurgem pentru a afla această informație este unul care unora ne place, altora nu :)

Bun. ”Marele Gatsby” nu este o carte fundamentală, care să te facă să te oprești ca lovit de timp și de destin și să te gândești ”mamăăă, ce chestie…”. Dar este o carte care trebe citită. Măcar o dată în viață. Pentru că e scrisă pe stil american, adică parcă e o relatare dintr-o revistă glossy de asta de acuma, mai quality, cum ar veni, așa că nu stai 7 luni ca să o termini (poate părea frivol acest argument, dar ia ziceți pe față cât vă bucurați când mai economisiți timp cu și pentru lectură). În plus (iar asta mi-a plăcut) vezi cum era viața în anii 20 în suburbile new yorkeze și, ca să nu ziceți că sunt prea pragmatic :D, vedeți și o poveste de viață (de fapt, mai multe povești din mai multe vieți) care se întrepătrund pe undeva cam… telenovelistic. Dar la cum scrie Fitzgerald, fără patimă și fără povețe/sentințe/comentarii de prisos, și telenoveaua asta parcă are altă savoare :)

O recomand, deci.