Pe mine m-a cam plictisit faza cu ”motivaționalul”

Despre autor: Fondator și asociat al agenției de comunicare integrată Kooperativa 2.0. Trainer cu peste 300 de workshopuri pe teme de marketing digital susținute. Speaker și moderator la peste 300 de evenimente de business. Blogger din 2007, cu peste 13.000 de articole scrise.

Contact: cristi@kooperativa.ro.

De fiecare dată când aud pe cineva care încearcă să îmi vândă ceva ”motivațional”, mă încrunt și apoi, în funcție de cine este persoana din fața mea și în ce relație sunt cu ea, ori fac mișto de ăla de peluză, ori dau din umeri și schimb subiectul. Pentru că, zău, mi se pare că faza asta cu ”motivaționalul” a ajuns la acel zenit al termenului, pe care doar utilizarea acerbă, superfluă și nediscriminatorie (adică și când trebe și când nu trebe) îl poate aduce. Pentru că prea multă lume l-a folosit de prea multe ori în prea multe contexte și cu prea multe sensuri.

Plus că, după mintea mea, fiecare are clapele lui, ca să zic, așa pe care lumea din jur apasă pentru a declanșa acea motivație care te îndeamnă să vrei să devii tu mai bun și, prin aceasta, să faci un pic mai bună lumea din proximitatea ta. În cazul meu, fazele cu ”Ești cel mai tare!”, ”Gândește-te că zbori și o vei face!” și alte de astea mă lasă mai rece decât o scrumbie afumată în congelatorul provinciei însorite din Guatemala. Căci mă irită până la a ma indispune faptul că cineva (de obicei habar nu ai cine, dar îți place că are nume americănesc) încearcă să îți vândă o stare, nu să te facă să îți dorești tu să ajungi singur în acea stare. Iar diferența asta este pentru mine precum uitatul la fotbal și jucatul de fotbal. Dacă am fost prea ermetic, scuzați-mă, nu știu să fiu motivațional :D

Ce mă energizează pe mine teribil sunt poveștile unor oameni care nu încearcă să îți vândă nimic. Ci doar îți spun povestea lor. Îmi aduc aminte și acum când l-am auzit pe Ivan Patzaichin spunându-ne ”povestea mea nu are nimic special” și cum o sală întreagă a amuțit și s-a cutremurat de atâta modestie și de atâta energie interioară pusă în câteva cuvinte care păreau a nu spune nimic. Îmi aduc aminte cum ne-am ținut respirația când am auzit-o pe Coco Popescu povestindu-ne, cu o nonșalanță devastatoare, despre cum a urcat ea pe niște vârfuri la care nouă ne este greu să ne și uităm înspre ele. Oameni ca ei sunt oameni ca noi. Doar un pic altfel :)

De aceea vă recomand din tot sufletul evenimentul 11even. La care nu veți găsi nimic ”motivațional”. Ci doar niște oameni și poveștile lor. Iar după ce le veți asculta veți șți că nimeni nu poate să te motiveze mai puternic decât o faci tu însuți atunci când îți dai seama că există oameni în lumea asta pentru care lumea există cu adevărat și în cele mai frumoase culori posibile :)

Share on facebook
Distribuie pe Facebook
Share on linkedin
Distribuie pe LinkedIn
Share on whatsapp
Distribuie pe Whatsapp

7 thoughts on “Pe mine m-a cam plictisit faza cu ”motivaționalul””

  1. E si o zi aleasa ca simbol 11.11.2011 :) L-am ascultat si eu pe Ivan Patzaichin si i se pare un lucru de tinut minte ce face Crina Coco Popoescu (by the way, am numit-o omul anului 2010 pe blogul meu :D ). Da, probabil ca mai motivationali sunt niste oameni care au facut ce au facut ei nu un nene care se ascunde in confortul milioanelor stranse vanzand carti de vise :))

  2. Salut!

    Murgeanu nu agasează! Acesta e asul lui din mînecă. Probabil are ceva mai mult bun simţ şi ştie cînd şi cum să te abordeze.

    Zilele trecute am explicat unui prieten că tema nu rezonează cu mine, era vorba despre domeniul motivaţional. Omul a înţeles şi sper din tot sufletul că nu s-a supărat. Dar ce te faci cînd ai deaface cu străini, oameni cărora nu le poţi spune chiar franc despre cum e treaba-n propoziţie.
    Am scris cu ceva vreme în urmă un text pe blogul propriu (se intitulează „Zen… şi mai cum?”) în care mă „descărcam” puţin şi eu ca omul. Un amic s-a simţit cred cu musca pe căciulă şi mi-a scris un email plin de năduf. Nu i-am răspuns şi nu voi răspunde niciodată la aşa ceva dar trăiesc cu impresia că acel amic de atunci mă urăşte sincer. Şi-atunci mă întreb: unde mama dracului este zen-ul lui dacă nu a priceput ce-am vrut să zic?

  3. Pingback: Un fel de ”motivaționale” cu bloggeri. Cu oameni, de fapt… | Chinezu

  4. Pingback: Hai să vă spun ce se întâmplă în a doua zi de How to Web 2012 • Chinezu

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Top articole din această secțiune

4900 de abonați la newsletterul meu n-au cum să greșească :)

Top articole din această secțiune

4900 de abonați la newsletterul meu n-au cum să greșească :)