M-am trezit azi dimineață cu gândul să scriu această postare. Și dacă vă întrebați ce mi-a venit, apoi să știți că așa funcționez eu, dacă îmi intră ceva în cap, prestez :))

Cei care aveți vie, la care ați contribuit și voi cu câte ceva, gen plantat butucul, curățat via, altoit chiar, știți ce senzație minunată ai atunci când guști primul bob de strugure din via ta :)) Pentru că știi că e a ta, că ai pus suflet și muncă acolo, că vezi rezultatele a ceea ce ai făcut.

Așa e și în blogging. Primul bob este echivalentul primului post, primului comentariu, primei invitații la ceva eveniment în calitate de blogger, prima citare ca sursă pe undeva și alte ”primul” pe care le-ați mai pățit :) Ce senzație frumoasă… Ce faină încununare a muncii (da, sună comunist, dar sunt un chinezu, ce vreți :D)…

Sigur că pentru a ajunge să te bucuri cu adevărat de gustul ”primului”, trebuie muncă. Fără muncă nu ai cum să apreciezi ce ai, de fapt, în fața ta. Iar munca asta, și în vie, și în blogging durează, nu se face de pe o zi pe alta. Că nu e ca la loz în plic să dureze 17 secunde până să câștigi ceva acolea :)

Din via ta 2.0 poți să guști strugurii și să te bucuri de ei, poți să faci must și să te delectezi, poți să faci chiar vin și să îți placă nu neapărat vinul în sine cât faptul că tu l-ai făcut, că e munca ta acolo. Unii, desigur, fac o poșircă, nu vin, dar îl împachetează ca cum ar fi un vin de mare angajament, când, de fapt, este ceva acolo cu vagi urme de viță nobilă. Căci așa cum sunt bloggeri și bloggeri, așa sunt și vinuri și vinuri. Mai există varianta când îți cumperi vinul de la magazin și nu vrei tu să ai via ta, să te bucuri muncind pentru ea și pentru roadele pe care ți le dă. Caz în care, cu permisiunea dumneavoastră, vinul este doar un ceva pe care îl consumi din alte motive decât cele pe care le-am zis mai sus și, firește, cu alte rezultate.

Dar când lucrezi prea mult în vie doar de dragul de a lucra, ceva parcă nu mai merge bine. Căci via a crescut, este mult de muncă și începi să te întrebi pentru ce și dacă merită. Acesta este momentul în care începi să îți pui problema dacă nu ar fi bine să vinzi strugurii, mustul sau vinul. Și cum ai putea face asta? Moment decisiv, de a cărui gestionare depinde întreaga ta ”carieră” de vinificator 2.0 :) Căci, altfel spus, de acum începe munca adevărată, care, ca orice muncă, trebuie făcută după niște reguli, criterii, proceduri pe care doar tu ți pe poți seta.

Mai este o fază cu vinul acesta 2.0: indiferent cât de bun este sau cât mai trebuie lăsat la învechit, cel mai fain este să îl bei cu prietenii :) Iar asta și în vie, și în blogging este, probabil, cel mai fain lucru.

Io cam atât de avut de spus. Sper că m-am făcut cât de cât înțeles. Și mai sper să vă bucurați de vinul pe care îl faceți și să aveți cât mai multe motive și ocazii să îl beți cu prietenii :)