Am o teorie care spune că scena de dans contemporan dintr-o țară este importantă doar dacă dansul clasic are și el o importanță majoră pe scena respectivă. Trebuie să ai părinți foarte duri pentru a te putea răzvrăti.

Există și excepții la această teorie dar haideți să exemplificăm această teorie cu cazul României unde dansul clasic este aproape inexistent, cele câteva nume importante nu s-au format pe scena noastră, singurul lucru care le leagă de România sunt rudele. Este și normal ca scena de dans contemporan românească să fie săracă, cei doi-trei coreografi „buni” de pe la noi sunt excepții care se pierd într-un lac necolmatat de nulități sau, de-a dreptul tragic, de dansatori care au fost buni acum câțiva ani dar care nu au reușit să evolueze dovedind o mediocritate cu care se și mândresc.

Dar în acest peisaj șters poți să vezi și spectacole bune în România. Cei care mă aud vorbind despre dansul contemporan știu ca rememorez des Festivalul Internațional de Dans Contemporan desfășurat în 2007 (și doar în 2007, din păcate) la Sibiu, dar mai poți vedea spectacole bune în cadrul Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu. Nu o să uit curând spectacole ca „Hana to Otor – Misty Mansion”, compania de dans Dazzle (JP),”Pe repede-inainte”, compania Inbal Pinto & Avshalom Pollak Dance Company (ISR), „Aproape de soare”, Rami Bea & Kibbutz Contemporary Dance Company (ISR) etc.

În București, se desfășoară în această perioadă eXplore dance festival #6 – Bucharest International Contemporary Dance and Perfomance Festival care se mândrește cu faptul că este cel mai mare festival internațional de dans contemporan din România.

Sâmbătă, în cadrul primei seri a festivalului  am putut vedea  spectacolul „1: songs”, realizat de Nicole Beutler (NDL) o creație care se situează la intersecția dintre dans, performance și arte vizuale pe care nu o să o comentez din rațiuni ce țin de gust.

Seara a continuat la Muzeul Țăranului Român cu o instalație special concepută pentru curtea interioară a muzeului, electroluminescent wire, de Pieter Van den Bosch și cu o serie de proiecții de filme de dans realizată în colaborare cu Cinedans (NDL).

Festivalul vă da ocazia, destul de rară în România, de a vedea „altceva”. Printre spectacolele pe care consider că ar trebui să le vedeți se numără:

• Ivo Dimchev – „I-ON” (BG/B), MNAC, marți, 4 octombrie, 21:00
• Meg Stuart (USA, B, GER)/ Philipp Gehmacher (AUT) /Vladimir Miller (GER, AUT) – „The Fault Lines”, MNAC, miercuri, 5 octombrie, 19:00 sau 21:30
• An Verstraete – „The angry girl”(B), MNAC, joi, 6 octombrie, 19:00
• Anna Mendelssohn – „Cry me a river” (AUT), MNAC, joi, 6 octombrie, 21:00
• Begum Erciyas – „Match” (TRK), luni 10 octombrie, 21:00

Ne vedem la spectacole!

Articol scris de Cristian Clita.