Acesta este un guest post scris de Cristian Dițoiu, căruia îi mulțumesc foarte mult. Împărtășesc în proporție de 98.43% (nu zic mai mult, că nu e bună unanimitatea :D) zice el mai jos.
Un cunoscut tanar antreprenor se confeseaza din cand in cand ca este terifiat de faptul ca oamenii din piata (concurentii) isi doresc din tot sufletul ca el sa nu reuseasca. Ce-i drept i se intampla destul de rar – in momentele mai grele ale afacerii asa ca nu-l pot cataloga drept pesimis convins, mai ales ca si-a asumat cateva riscuri cand am inceput afacerea.
Ii explic ca si noi la randul nostru le dorim concurentilor cu ardoare faliment total din ratiuni economice. Nu ca am avea ceva in particular cu ei. E o chestie economica simpla: exista N bani in piata care impartiti la 10 magari fiecare va primi o zecime. Daca ar fi insa 3 magari fiecare ar primi 33% .
Recapituland zilele astea o discutie de acest soi cu el m-am trezit construind de unul singur o argumentatie interesanta despre alternative, continuand intrebarea de mai sus: dar daca am fi singuri pe piata?
A fi singur pe piata(de orice fel, de la economie la dating) nu cred ca este nicidecum o fericire.
Un singur vanzator pe o piata nu va reusi niciodata in timp util sa-si satisfaca clientii in orice aspect al afacerii sale: toata intreprinderea va fi sufocata de cerere si nu va reusi sa livreze produse sau servicii calitative.
Din punct de vedere al resurselor umane: daca activeaza pe o piata cu forta de munca specializata ii va fi foarte greu sa-si gaseasca colaboratori sau va trebui sa-i formeze pe propria cheltuiala.
Distributia va fi pusa sub o imensa presiune si a livra produsele cu intarziere datorita cererilor multe si diverse. Partea de cercetare si inovatie la randu-i va avea mari dificultati in a alege ce tip de produs nou sa dezvolte in continuare datorita plajei largi de consumatori pe care trebuie sa o satisfaca.
Intreprinderea se va lenevi inevitabil neavand un alt motor de motivare decat al managemntului care si el la randu-i stiindu-si pozitia de monopol nu va avea mare tragere de inima sa inoveze sau sa imbunatateasca procesele. Poate suna cinic dar cred ca daca as fi ultimul barbat de pe pamant dorinta de a-mi calca camasile sau a… cumpara flori ar disparea complet (ati ghicit – nu-mi place sa cumpar flori sau sa calc).
Nu in ultimul rand clientul final va fi trist pentru ca :
a) neavand cu ce sa compare calutatea serviciilor/produsele dupa o vreme i se vor parea slabe– ma uit la nepotul meu de 8 ani caruia iPad-ul nu i se mare cine stie ce minune tehnlogica, ba inca il scutura cu putere cand din cand in cand se mai blocheaza
b) nu ar avea cum sa stie daca e scump sau ieftin decat in comparatie cu propriul buget, deci va compara costul minutului la telefonie mobila cu costul unui pachet biscuiti
c) va cauta produse/activitati de substitut mai ales daca serviciile/produsele respective se afla destul de sus pe piramida domnului Maslow
In concluzie cred ca concurenta e buna macar pentru ca avem sansa de a castiga clienti/parteneri dezamagiti de ceilalti jucatori de pe piata care la un moment-dat (ca si noi) vor gresi.
11 thoughts on “A fi singur pe piață nu e o fericire”
Oh, Doamne! E loc pentru toata lumea. Fiecare cu nisa lui, cu prietenii lui, cu suporterii lui… sau nu, cu parerile lui, criticile …and so on.
Si, evident cu partea lui de castig …sau recunoastere in aceasta lume online.
Si da, ai construit o buna (zic eu) argumentatie interesanta despre alternative.
:)
Uita-te la microsoft, au 90 din piata, ti se pare ca se regasesc problemele descrise de tine la ei?
Daca exista atat de multa cerere vei avea indeajuns de multi bani incat sa angajezi si sa te dezvolti indeajuns de mult incat sa satisfaci cererea.
Monopolul nu e bun pentru clienti dar este extraordinar din pct de vedere financiar si multe altele pentru companii.
Nu pot sa zic ca sunt de acord. Daca esti singur in piata, sau piata se imparte in mai putini „magari” atunci logic si vanzarile si veniturile sunt mai mari. Aceste venituri se pot investi in dezvoltare pentru a rezolva problemele mentionate de tine (reteaua de distributie, calitatea produselor, etc.)
In ceea ce priveste lipsa de alegere a clientului, e drept, aceasta va exista. Dar tocmai prin aceasta lipsa, nu are cum sa evalueze un produs ca fiind rezonabil, chilipir, exagerat de scump, etc. Il va lua ca atare, fiind sigura oferta de pe piata. Sa compari de exemplu un telefon mobil cu un televizor LCD este gresit, acestea sunt evaluari facute de oameni care habar nu au ce zic si vor sa se afle in treaba ex: De ce costa un iPhone mai mult decat un LCD de 81, ca iPhone e mic si ala e mare?.
Concluzie: Pentru companie (antrepenor) este benefic sa fie singur pe piata. Nu este pentru piata, industrie, clienti, etc. , dar din punctul de vedere al companiei, este.
Personal nu am inteles niciodata chestia cu „…si noi la randul nostru le dorim concurentilor cu ardoare faliment total…”. Mereu am zis ca este loc pentru toata lumea, nu-i razboi; bani sunt pe piata, trebuie doar sa sti cum sa ii directionezi spre tine.
A fi singur pe piata creste riscul de a ti se urca la cap. Urmeaza scaderea calitatii.
Chiar si in cazul „furnizor unic” cred ca se poate discuta despre un reglaj de tip „cerere – oferta”. Beneficiarul va dori intotdeuna sa procure la pretul cel mai mic posibil, furnizorul sa il ofere cu un castig cat mai mare; de asemenea beneficiarul va dori diferite forme imbunatatite, furnizorul va fi atent la modul in care produsul / serviciul este perceput; etc. Daca amandoi sunt oameni normali la cap, vor ajunge repede la o intelegere a situatiei, din care amandoi sa aiba de castigat.
Dar depinde despre ce produs / serviciu este vorba. Este sau nu, vital evolutiei individului ?
Ca daca discutam, de exemplu, despre tirbuson … sigur este vital pana cand toate sticlele de vin vor fi „căpăcite”. :)
Eu as prefera sa fiu singur pe nisa mea si apoi sa-mi bat capul cu toate problemele enuntate de tine…
@culaie – „A fi singur pe piata creste riscul de a ti se urca la cap. Urmeaza scaderea calitatii.”
Si cresterea nejustificata a pretului – vezi cazul monopolului Romtelecom de pana acuma cativa ani.
@Aurel: cam e razboi. ca si consumator ai un buget relativ fix pe luna pe care sa-l cheltui pe diverse non-esentiale. e un razboi greu pe cei 500 de lei (sa spunem) pe care ii poti da pe doua ziare tabloide cu acelasi continut, sapte feluri de pasta de dinti . un exemplu perfect pentru situatia descrisa mi se pare Galador, un producator local de sapunuri eco/bio whatever care a agonizat in perioada 2003-2009. In 2003 facea exact acelasi sapun ca si acum, lider de piata pe o piata inexistenta.
A inceput sa vanda din 2009 mai consistent din doua motive :
1) brandingul minim pe care si l-a facut (adica are un ambalaj cat de cat si un logo)
2) deschiderea de magazine cu produse similare de 5 ori mai scumpe ca al lui
Daca nu vedeam in mall sapunurile bio/eco de 40 de lei nu as fi cautat in veci o alternativa mai ieftina, ba mai mult nu as fi pus la indoiala o secunda eficacitatea sapunului folosit in mod curent.
Universul este infinit de bogat, există o infinitate de resurse. O să-mi zici că petrolul e limitat, dar ai aflat de noile gaze de șist pe care abia de câțiva ani începem să le folosim ca conbustibil? Sau de energia mareelor, a vântului, a soarelui și energia din fulgere? Ș.A.M.D.
Infinit avem. Trebuie doar să scăpăm de limitele pe care singuri ni le impunem.
si mai important e ca 2-3 jucatori mari pe piata ca Romania se descurcă mult mai bine decât dacă oricare dintre ei ar fi singur. Pentru că reuşesc sa educe o clientelă, să formeze piaţa şi implicit cresc cifrele de afaceri ale tututor împreună.
eu am început să-i ajut să se dezvolte pe câţiva concurenţi direcţi şi chiar ne-am pus problema creării unei asociaţii.
dar din pacate se pare ca cei mai multi nu-si doresc concurenta…