… şi poate că nu ar fi trebuit să se termine.

Eu vreau cuvântul meu înapoi: „Extraordinar”. Nu ştiu de ce, dar s-a apucat toată lumea să îl folosească în stânga şi în dreapta de parcă ar fi sinonimul „interesantului”. „Cum a fost spectacolul x?” „Interesant”.

Dar de ce am o problemă cu folosirea cuvântului „extraordinar”? Aş cam avea nevoie de el acum şi mi-e teamă că nu reuşesc să transmit îndeajuns de bine impresia mea despre spectacolul „Pe repede inainte” al companiei de dans israeliene, Avshalom Pollak & Robby Barnett de la compania de dans Pilobolus recunoscută şi apreciată internaţional a€“ Inbal Pinto & Avshalom Pollak (vezi video aici).

Vă rog să îmi lăsaţi „extraordinarul” în pace pentru că spectacolul de aseară a avut efectul de a te lovi cu puterea unui mamut dar cu o gentilitate pe care nu o pot compara decât cu ceea ce am văzut aseară.

Am văzut comparaţii între dansul contemporan şi drogaţii de amfetamine, unele spectacole pot fi descrise astfel (da, îmi plac aceste spectacole) dar ceea ce am văzut aseară este un spectacol cum nu o să mai apuc să văd curând.

Cum? Cum să ajungi la acel stadiu tehnic, la desăvârşirea mişcărilor? Cum să dansezi o coregrafie incredibil de bună şi să nu te simţi impovărat? Spectacolul de aseară a fost o manifestare a (ATENŢIE! Clişeu)  perfecţiunii, ceva ce perfect.

„Pe repede inainte” face parte din spectacolele de care îmi voi aminti peste câteva luni când voi fi tânji după Festival.

PS. Îşi mai aminteşte cineva de Mazilu după spectacolul de aseară? Eu da, de data aceasta, era şi mai mic, în acelaşi colţ întunecat, plângând în hohote şi dând cu pumnii în pământ (iata un exemplu).

Sursa foto: Sibfest.ro

Articol scris de Cristian Clita (ca sa nu arunce Mazilu cu oua dupa Chinezu).