Ar trebui să folosesc niște concepte de-a dreptul filosofice care să explic ce am zic în titlu. Numai că, zău, nu este cazul :) Și astfel de lucruri pot fi spuse foarte simplu, poate mult mai simplu decât am făcut-o eu.
Toată viața luăm decizii în ceea ce ne privește. Existența noastră este un lung și continuu șir de decizii, mai inspirate sau mai proaste, care ne fac să fim ceea ce suntem și ceea ce vom fi de acum înainte. Și atunci când luăm hotărâri care, teoretic, îi vizează pe alții, de fapt tot pe noi ne atinge, într-un fel sau altul, ceea ce am decis. Numai că, de multe ori, de foarte multe ori, luăm deciziile doar gândidu-ne la noi, fără să facem nici cel mai mic efort de a încerca să privim mai amplu, mai în perspectivă.
Vă spun despre cum voi avea eu, ca umil blogger mioritic, niște ambasadori de mare angajament în Egipt nu pentru a mă băga în seamă, ci pentru că, așa cum am făcut mereu și mereu când am simțit că trebuie să vă dau (hai să nu îi zic sfat, dar ceva pe acolo…) o idee să o fac din perspectiva mea, din experiența mea, căci așa mi se pare fair și, cum ar veni, genuin.
Am fost contactat de Autoritatea Egipteană de Turism pentru a mă invita să fac un sejur de o săptămână pe la ei pe acolo. Cum programul meu este absolut aiuritor în perioada asta, am fost nevoit, cu mare regret, vă dați seama, să declin invitația. Dar – și aici venim la subiectul pe care vi-l propun spre discuție – am făcut contra-propunere și i-am rugat să meargă pe mâna mea când le recomand un aranjament din care vom beneficia toți. Și, deși era vorba doar despre un loc în combinația cu pricina, i-am propus pe Roxana și pe Alex de la lumeamare.ro (niște oameni minunați, de altfel) argumentând că așa organizatorii vor avea următoarele beneficii: expunere pe lumeamare.ro (le-am zis că io dacă m-aș duce acolo aș scrie despre bere sau ceva de genul :D pe când oamenii ăștia chiar știu scrie turistic, ca să zic așa), fotografii minunate realizate de musiu Alex, precum și un jurnal al întregii isprăvi pe chinezu.eu, prin guest posturi scrise de la fața locului de către cei doi ”ambasadori”. Vă dați seama că a fost o propunere de nerefuzat :D
Așa că astăzi Roxana și Alex pleacă astăzi în Egipt. Ce vor face acolo? Păi mai bine citez din ce mi-au povestit cei de la Autoritatea Egipteană de Turism:
Grupul de romani va pleca pe data de 7 mai 2011 in excursie de opt zile in tara piramidelor si a faraonilor antici, pentru a sprijini revenirea turismului in Egipt. Cei 20 de participanti vor putea vizita capitala Cairo, piramidele din Giza, Sfinxul si piata Tahrir – punctul “0” al revolutie egiptene pentru libertate. De asemenea, delegatia romana se va bucura de cateva zile de rasfat in statiunea Sharm El Sheikh. Aici, au fost programate activitati exotice cum ar fi: vizitarea unui sat de beduini, o calatorie in desertul din peninsula si o calatorie pe Marea Rosie.
Sper că m-am făcut înțeles și ași priceput, măcar cât de cât, ce am vrut să zic în titlu :)
15 thoughts on “Ca să faci un bine, uneori trebuie doar să vrei”
Binele asta se resfrange si asupra mea. Citesc bloguri cu si despre calatorii. Asta fac si eu momentan, sau incerc sa fac, sa povestesc cititorilor despre UK.
Acum inteleg! Deci tu mi-ai incurcat agenda, anulandu-mi intalnirea cu Alex pe tema acvaristicii :)
Felicitari pentru inspirata alegere. Roxana si Alex cu siguranta vor aduce din Egipt multe fotografii si povestiri.
frumos din partea ta…ai impacat si capra si varza.
Asta înseamnă să împărtășești cu cineva un dar. Felicitări! :)
Multumim pe toate caile, posibile, nu puteai in niciun alt fel sa ne faci mai fericiti! :-) Speram sa ne achitam cu bine de datoria de „ambasadori”! :-)
Pingback: Ambasadorii lui Chinezu în Egipt | impresii din lumea mare
De multe ori cand vrei sa faci un bine,esti respins de cealalta persoana si chiar nu mai are rost.
Laudabila initiativa, se pare ca esti un tip zen. Universul, ne rasplateste pe fiecare in parte, in functie de faptele noastre.
Frumos gest ! Vor avea ce povesti Roxana şi Alex. Egiptul constituie o destinaţie despre care, dacă ai minimum de cunoştinţe, poţi spune că este misterios, prăbuşit în sărăcie şi civilizat în acelaşi timp.
Am cunoscut acolo oameni care studiaseră în România, de care s-au ataşat sincer, oameni educaţi , unii prosperi oameni de afaceri, dar şi foarte mulţi oameni săraci cărora le era teamă să şi întrebe cum este viaţa în lumea mare… Şi , mai ales, am mai văzut cum îşi respectă egiptenii Marea Roşie şi plajele aferente…
De acord cu tine ca uneori binele altora vine si din deciziile si initiative personale insa un bine precum asta din articol nu-l poti face decat daca te numesti chinezu.
…Iar daca vrei poti! :)
Felicitari tie si felicitari si autoritatii egiptene. Iti spun sincer ca mi-au sarit nervii citind articolul. Pe noi nu ne-a lovit nicio revolutie de 20 de ani, nici vreun tsunami de prin 1900 parca, si totusi nu suntem in stare sa aducem bloggeri din afara sa ne viziteze. Bine ca o fac egiptenii, frate. Apropo, au transformat pana si Piata Tahrir in obiectiv turistic si au inventat conceptul „turism revolutionar”. :)
Foarte frumos, am rămas cu un zâmbet mare pe față după ce am citit tot. Da, am înțeles titlul, am înțeles … tot. Și e frumos, din orice unghi ai privi. :)
Pingback: Drumul mingii la Galaţi| Pavel Ionuţ
Pingback: Astăzi vă recomand 3 evenimente mișto | Chinezu