Degeaba, Horațiu Mălăele e mare, domle, e mare. Adică are talentul ăla de a face din ceva inodor, insipid și incolor ceva ce să și miroase bine, să și nu fie insipid (nu îmi vine antonimul și zău dacă mă chinui să mi-l aduc aminte) și plin de nuanțe. Exact cum a făcut când a regizat ”S-a sfârșit cum a început”.
Scenariul este teribil de slab, jenant chiar și pentru un teatru de copii. Dar regia, decorurile și costumele salvează toată piesa. Ca să nu mai vorbesc de jocul celor 3 actori, Mihai Constantin, Daniel Badale și Victoria Dicu, cei care au dat 110%, vorba fotbalistului, pentru ca piesa să fie o reușită. Adică, mă rog, tot nu e ceva shakesperian, dar așa să te distrezi și să tresari de câteva ori (atunci când te aruncă apă pe tine daca stai în primele rânduri, când pare că pică decorul în sală sau când bubuie teribil niște petarde) zău că merită.