Am văzut Notre univers impitoyable (2008) din greșeală. Zappam pe canalele de filme, așa cum fac in fiecare seară înainte de a deschide o carte, doar pentru a vedea dacă nu este un film care, din diverse pricini (pe care nu mi le pot explica și nici nu încerc să o fac), îmi face cu ochiul. De cele mai multe ori nici unul nu clipește. Dar de data asta uite că filmul ăsta franțuesc m-a făcut să mă uit la el.

Povestea este una foarte simplă, dar poate tocmai de aceea foarte simpatică. Personajele principale, iubit și iubită, lucrează la aceeași firmă de avocatură și așteaptă ca unul dintre ei să fie promovat, adică să ajungă asociat. Și vine dimineața în care cei doi trebuie să ajungă la birou să vadă care dintre ei va fi ales pentru poziția cu pricina. Moment în care încep să se deruleze două scenarii în paralel: unul în care el ajunge asociat, altul în care ea ajunge asociat. Și filmul devine brusc interesant :)

Mi-a plăcut la film naturalețea cu care se întâmplă totul, inclusiv clișeele care vin și ele cu o naturalețe maximă. Nimic nu pare forțat la acest film, e doar o poveste care povestește două povești și care se termină cu un absolut natural happy ending :) Vi-l recomand dacă îl prindeți. Merită cele 90 de minute investite în el :)