În ciuda titlului cam zbanghiu, ce abordez în această postare este foarte serios. Pentru că, dincolo de teoriile pe care le citim peste tot și care, desigur, sunt ok, în momentul când ți se întâmplă live and acoustic așa ceva, atunci înțelegi mult mai bine care e chestiunea. Și înveți lecțiile de cuviință din asta. Sau, cel puțin, așa fac eu.
Să ai comunitatea care trebuie construită în jurul blogului mi se pare cel mai important lucru pe care trebuie să pedalezi ca blogger. Să încerci să-i cunoști pe cei care te citesc, să le înțelegi ticăitul 2.0, să porți dialogul cu ei într-o limbă pe care toți o puteți înțelege și, foarte important, să nu confuzi comunitatea cu traficul. Mulți fac asta. Se uită în analytics, văd că au, să zicem, 870 de vizitatori și zic ”ouao, ce comunitate mișto am”. Fals, evident, aia nu e comunitatea din jurul blogului. Ea e mult mai mică, dar muuult mai importantă.
Hai să vă dau un exemplu despre ce vorbesc aici, care e și o lecție pe care mi-a administrat-o (fără să vrea, firește :D) prietenul și tovarășul meu de DreamTeamRo, Ștefan Murgeanu. Amândoi am făcut un concurs pentru o invitație la un curs de photoreading. La postarea mea am avut fix… 6 comentarii. Ștefan a avut 48. Case closed. Concursul cu pricina s-a potrivit mănușă pentru comunitatea din jurul blogului lui Ștefan, în timp ce pentru a mea nu a fost nu știu ce mare șmecherie. Dar, în același timp, când am re-lansat concursul pe recent lansata Republică Culturală Chineză (deci cam tânără pentru niște chestii de anvergură), care se focusează pe zona asta mai culturală (generic spus), am avut 14 comentarii. Adică, altfel spus, și eu am început încet, încet să construiesc o comunitate mititică în jurul Republicii :)
Eu am învățat din asta că e foarte important să îți înțelegi comunitatea și să nu crezi că știi ce vrea ea de la viața ta. Că în momentul în care faci o ghidușie, cum am făcut eu cu Republica…, și oferi o zonă specială celor care mai intră pe blogul tău, dar nu se simțeau ca ”acasă”, atunci parcă vezi că începe că din comunitatea mai mare se înfiripă niște comunități mai mici, care mai ”fură” și câțiva cititori care până atunci erau contabilizați doar la trafic :)
Ce să înțelegeți din ce am zis mai sus? Ce vreți voi. Eu doar am spus ce am pățit și ce am învățat :) Și, eventual, să vă dați seama că faza cu A-listeri și ceilalți e așa o bășină când vine vorba de chestiuni mai targetate, că îmi și vine să zâmbesc :)
14 thoughts on “Bloggere, dacă nu ai comunitatea care trebe, ești pastă”
Lasă mă, că tu ai comentatorii ăia care privesc cititul ca pe o plăcere, nu ca pe o corvoadă!
poti sa faci parte din comunitate si daca nu comentezi-sau o faci mai rar…exemplul meu! :)
…insa de citit te citesc :)
Totul este despre asteptare: cine te citeste o face pentru ca asteapta acel ceva pe care nu il poate gasi in alta parte. De acord cu ideea de a-ti forma o comunitate. Poate noi stim cel mai bine asta :) fiind un blog special, cu un profil aparte. E un blog greu de intretinut zilnic si cine ne citeste stie depre ce vorbim :)
Insa la noi feedback-ul, nu e in comentarii, e in bilete! Exista o legatura stransa (pe care o cercetam zilnic!) intre ce postam pe blog (pe amandoua blogurile, de fapt) si numarul spectatorilor. Offline-ul nostru e in sala de spectacole :)
Cum creezi o comunitate haotica? :))
@haotik: Cu gps-ul :))
@chinezu: Multi nu cred ca inteleg ideea de comunitate in jurul blogului, Insa daca te uiti la Alisteri, toti au asa ceva. Acu mai trebe doar sa scriem ca sa cream o astfel de comunitate…
Foarte adevarat, traficul nu inseamna tot. Comunitatea da tonul blogului, iar comentariile sunt cele care creaza comunitatea. Bravo tie ca ai reusit sa iti construiesti o comunitate in jurul blogului. Eu mai am mult de munca…:))
Dupa cum am spus si eu pe blogul meu, traficul se analizeaza: O parte sunt cititori fideli, o parte ajung din intamplare, o parte nu mai revin etc. Ei, din partea de cititori fideli, trebuie sa analizam continutul ce le place, sa tinem la curent viiztatorii cu informatii, sa raspundem la anumite nelamuriri astea stau la baza construirii unei comunitati din jurul blogului.
Niciodata nu am pus si nici nu voi pune pret numai pe numarul vizitatorilor. Intr-adevar, conteaza, dar nu este esentialul asta este important si trebuie inteles. In alta ordine de idei, foarte bun articol,ai punctat cam tot ce era necesar.
Comunitatea perfecta se renaste din haos .. adica creezi un haos general, pe urma aplici lege si ordine, asa ca rezultatul este Ordine din Haos – welcome to Bildenberg Chinezesc :P
este unul dintre cele mai pertinente si complete articole scrise pe tema asta.
la concluziile tale am ajuns si eu mai demult, ma bucur sa aflu ca nu m-am inselat
Maestre, daca eu imi faceam temele la timp aveai si matale 7 comentarii aici si 13 in partea celalta. Adica, ce vreau sa spun e ca voi astia A-listeri nu va puteti plange de comunitate pe nicio nisa. Uita-te la DC care fac acum concurs pentru mame. Daca si ei sunt pe nisa asta…dar le iese, pentru ca au in comunitate si asa ceva. :)
Eu nu am reclame pe blog deși am avut câteva oferte tocmai pentru a oferi conținutul într-un „pachet” corespunzător acelor cititori fideli. Pentru mine (că aici vroiam să ajung) mulțumirea e atunci când primesc un „mulțumesc” din partea unui cititor pe care l-am ajutat într-un fel sau altul sau atunci când mă întâlnesc și socializez cu niște persoane cunoscute prin intermediul blogului pe care altfel nu le-aș fi cunoscut. Sentimentul e echivalent cu senzația aceea când te arunci din tren (glumesc evident :-)) ).
Comuitatea din jurul blogului sau cititorii fideli? comunitatea ar trebui sa insemne multimea formata din cititorii participanti activi la „viata” blogului, nu? iar ei sunt targetati pe nisa ta, aici nisa referindu-se mai degraba la stil, pareri, opinii, decat la subiectele abordate…
Pingback: Pentru de dimineață | aghiuţă
Pingback: Un pic de reclamă pe blog n-a omorât pe nimeni. Sau… | Chinezu