Miercuri seară am fost la filmul ”Felicia, înainte de toate”, la invitația Cristinei Bazavan. Alături de mulți alți bloggeri, pentru care a fost făcut special și un promo chiar înainte de începerea filmului, care se termina cu un mesaj de genul ”ne bazăm pe bloggeri” :D Nice :)
Un singur cuvânt am pentru acest film: exclent. Nu vă închipuiți că e nu știu ce minune a tehnicii moderne. Ba chiar, dacă vă puteți imagina așa ceva, nu există în film nici măcar un efect special :)) Dar poate tocmai de accea ne-am uitat cu adevărat la FILM, nu la imagini :)
Parcă am fi asistat la un reality show. Cu personaje care oricând și la orice oră putem fi unii dintre noi, dintre cunoscuții noștri. Pentru că ”Felicia, înainte de toate” este o poveste despre noi și despre ceilalți. În timp ce am vizionat filmul am avut momente de fâsticeală, momente de încruntare, momente de simțire de bine. Pentru că mi-am dat seama că și eu am fost uneori în ipostazele pe care le vedeam în film.
Felicia…, mai mult decât multe filme pe care le-am văzut, este un film în care te poți regăsi teribil, în care parcă personajele vorbesc cu tine, pentru tine. Bun, e drept că unii se pot regăsi și în Rambo sau Aliens, dar înțelegeți ce vreau să spun :D
Am descoperit cu această ocazie o actriță formidabilă. Ozana Oancea, Felicia din film, m-a impresionat profund. Era pentru prima dată când o vedea jucând, dar a intrat pe loc în topul preferințelor mele :) Pe Ileana Cernat, mama Feliciei în film, o mai văzusem, dar rolul pe care îl face acum, când îți vine parcă să intri în film să o iei la palme :)) este grozav. Iar tatăl Feliciei este absolut savuros, dar de o savoare care uneori îți strânge dureros stomacul…
Cred că cel mai tare m-a impresionat la actorii din Felicia… faptul că păreau că nici nu joacă, de parcă ne dădeau senzația, nouă spectatorilor, că am nimerit din întâmplare pe lângă ei, că am intrat într-un mod ciudat în viața lor, din care vedem niște frânturi.
Merită văzut filmul. Să îmi spuneți după aia dacă am avut dreptate sau nu :)