Sunt un ferm susținător (fraier, ar zice unii, dar lasă-i să zică) a împrospătării rândurilor partidelor noastre politice. Cu oameni care vin din alte zone, mai proaspeți, cum ar veni. Pentru că a-i lăsa tot pe ăștia să se învârtă tot între ei e cea mai mare prostie care ca popor o putem face.
Știu că sunteți unii care spuneți că politica nu vă interesează, că vi se rupe de ea și alea, alea. Dreptul vostru de a fi așa de intransigenți. Dar sper că nu sunteți naivi. Sper că înțelegeți că dacă vi se rupe vouă de politică, oricum politica vă rupe pe voi. Și că indiferent cât Kant citiți sau cât Marillion ascultați în timp ce nu știți ce face Guvernul sau Parlamentul, ce fac nenii și tantile alea acolo vă influențează decisiv.
Bun. Apropo de Baconschi. Nu e cel mai simpatic om de pe planeta. Asta e clar. Ba chiar începi să zâmbești când auzi de ambițiile lui politice. Adică, serios acuma, te apucă râsul instant când îți imaginezi o confruntare în PDL între Baconschi și Blaga. Dar, cu toate acestea, eu susțin dorința lui Baconschi de a intra la modul serios (mă rog…) în politică. Pentru că e vorba de împrospătarea aia de care ziceam.
Și susțin chestia asta la nivel de simbol. Pentru că în plan practic, știu, dă-i pace… Cel mai probabil că finuțul intelectual va fi un politician mai mult decât mediocru, cum ne-au obișnuit alți finuți politicieni. Dar înainte de a o băga pe aia cu ”ți-am spus io!” imaginați-vă cum ar fi fost politica noastră și așa mizeră fără prospăturile astea și fără precedentul pe care l-au creat, așa cum l-au creat, în nimicnicia lor.
Așa că, domnule Baconschi, bagă mare, frăție, că doar nu bagi dintr-a meu!
4 thoughts on “De data asta țin cu Baconski (doamne, iartă-mă…)”
Domnul Baconschi are avantajul că nu prea s-a auzit de el până acum, deci pare ceva nou. Iar creştin-democraţia nu e o noutate în politica românească, vezi PNŢCD. Că el şi gruparea lui reprezintă de fapt o variantă pentru manevrele puterii, ca aripă creştin-democrată a PDL, ne vom convinge mai târziu. Deja a bătut la ochi apariţia lui concomitent cu vizita primului ministru german, Angela Merckel, exponenta creştin-democraţiei din Germania…
E modelul clasic al ascensiunii partidelor creştin democrate europene. Câteva idei, câţiva pionieri. Se pun „fundaţiile” în cadrul societăţii civile, după care se atacă beregata politică.
Ceea ce, doamne ajută, nu e nimic rău şi mă bucur când văd că mai sunt unii (printre care te regăsesc şi pe tine) de gândesc aşa. De schimbări în politica românească este mare nevoie, problema e cum se operează ele. Să vedem ce o să facă această fundaţie.
Sunt alaturi de tine in ceea ce priveste sustinerea improspatarii politicienilor. Chiar sustin acest lucru de ceva timp.
Dar, cu parere de rau, (cu toate ca Rusia si China au relatii foarte bune), nu impartasesc ideea cu Baconschi. Din pacate este doar un pion in fundatia crestin-democrata care tocmai ce a aparut! Ideea este a altcuiva, el fiind doar omul din fata! :)
Eu cred ca sunt 2 chestii pentru moment diferite: intrarea lui Baconschi in PDL si infiintarea fundatiei.
Modelul individual il stim: Melescanu, Geoana, acum Baconschi.
Nu cred ca aparitia fundatiei ar fi un mare pas in cadrul PD, nu are relevanta decat pentru grupul formator, adica cei care se vor asocia cu Baconshi.
Din punct de vedere intelectual este o improspatare, insa din punct de vedere politic nu are relevanta pentru ca Baconschi nu reprezinta pe nimeni. Cam asta este destinul unui tehnocrat, sa acceada si dupa isi construieste baza in partid. De fapt nu orice intrare inseamna improspatare, mai ales cand este vorba de un tehnocrat cu ceva state vechi in sistem, hehehe. La noi, baza inseamna in primul rand reprezentare teritoriala, nu ai organizatie locala nu existi in grupul de decizie.
Mult mai interesant pentru mine este cum se organizeaza studentii romani plecati la studii, iar aici cel putin un partid este mult in fata altora. ;)