Care ați fost campioni la traforaj viteză?

Ehe, nu știu cum să vă spun, dar dacă mai scriu multe postări de astea gen amintiri din copilărie înseamnă ori că îmbătrânesc, ori că taaaare mi-au plăcut vremurile alea din tinerețe :D

Nu știu de ce mi-am adus aminte despre cursurile alea de traforaj din generală. Și de modelele alea ce le desenam pe placaj întâi și apoi traforam pe contur. Pe porțiunile de interior făceam faza cu datul unei găuri ușoare prin care băgam un capăt al… cum îi ziceam, frate, la fierăstrăul ăla mic cu care prestam????… după care prindeam iar capătul respectiv în… fierăstrău și traforam în continuare.

Făceam din când în când schimb de șabloane, de desene. Unii dintre noi erau adevărați maeștri ai traforajului și reușeau să facă adevărate palate, sau vaporașe sau mașini. Eu m-am păstrat demn la stadiul de amator :)) Țin minte și acum că primul meu personaj traforat a fost un indian de ala comanche, pe care l-am ținut până aproape de terminarea liceului :))

Apropo, oare mai există seturi de alea de traforaj de cumpărat?

17 comentarii la “Care ați fost campioni la traforaj viteză?

  1. Sorin Grumazescu Răspunde

    Foarte tare. Si mie mi-au placut „cursurile” de traforaj. Eu n-am mai vazut seturi din alea de foarte mult timp. Sincer, m-as mai juca putin. :D

  2. dan ghemes Răspunde

    io mai am veioză ! care încă funcţionează. hand made , de mână !

  3. birkof Răspunde

    Bai, nu stiu cum ati fost voi, insa eu am indragit al dreq de mult aracetul.
    Cum prindeam un moment liber cum il sorbeam ca pe apa.
    De aia se tot lipesc banii acum de mine!
    LOL :)))

  4. dan ghemes Răspunde

    Sorine, ţi-l donez pe-al meu care e în stare perfect[ de funcţionare !

  5. Meneopol Răspunde

    Foarte tare moşule! Ştii că zilele astea mă bălăngăneam prin Praktiker, nu vroiam să cumpăr nimic, şi am văzut într-un raft tot felul de ustensile pentru traforat. Uuuuu, ce amintiri! Nu eram eu maestru dar mi-a plăcut tare de tot. Ce nu am văzut pe-acolo a fost placajul propriuzis. Chiar îmi era dor să pun mîna pe el puţintel. Deci încă mai există chestiile astea… Am văzut pînza aia micuţă, micuţă… Ce amintiri!

  6. nicuurs Răspunde

    Mda, nebunia era cand cautam innebunit in tot orasul panze subtiri (asa se numeau), ca alea groase nu erau de nici o treaba. Sau cand uitam bucata de sapun acasa si se rupea zisa panza de la supraincalzire.

    Mai aveam pana acum cativa ani domnitorii traforati, pirogravati si colorati dupa dulap, basca cateva farfurii realizatetot din placaj. Ce vremuri …

  7. Dragos B. Răspunde

    Da, mai exista truse de cumparat. Pentru toate buzunarele (si priceperile :-) ). De la cele ieftine de prin papetarii
    (sau talcioc) la cele mai scumpe dar bune marca Conex de la Praktiker. In gimnaziu plangeam dupa un traforaj cu cadrul din tzeava… … … :-)

  8. fanel Răspunde

    Mai am eu un ciocanel din ala de traforaj, i l-am dat lu nepotu sa se joace cu el…in rest incearca in librarii ca s-ar putea sa mai fie pentru Atelier, daca se mai face in scoala…chiar se mai face Atelier in scoala generala?!?

  9. enzo Răspunde

    io am fost. prima ca bunica-miu o fo’ tamplar si lemnar si facea la scoala cu elevii cursuri de lemnaraie si dupe 90 am fost in club la aeromodelism si rachetomodelism si acolo ne mai punea (cam des) sa facem traforaj pentru ca nu se mai gasea lemn de balsa sa ne facem arpioare de ghidaj la rachete (capitalism)

  10. Transport Funerar Răspunde

    Ce vremuri?! Și când mă gândesc ce mult însemna pentru mine chestia cu traforajul. Mi se păreau o adevărată operă de artă lucrările făcute. A fost tare frumos. Oare de ce acum nu se fac chestii de genul acesta pe la școală?

  11. Dragos B. Răspunde

    „Oare de ce acum nu se fac chestii de genul acesta pe la școală?”

    Simplu. Pentru ca sa nu aiba oamenii deprinderile tehnice minime, sa nu aiba imaginatie si nici satisfactia realizarii unui obiect cu mintea, ochii si mainile proprii. Pentru ca sa nu aiba o minte prea dezvoltata si nici o coordonare neuromotorie buna. Pentru ca sa cumpere toate rahaturile (inclusiv cele ideatice) oferite de societatea de consum: http://beranger.org/post/811010229

  12. Tudor Răspunde

    Dupa ce le traforam, mai aplicam cateva tehnici de pirogravura de era sa dau foc la casa.

  13. Cristi Răspunde

    Oh ce vremuuri. Eu ar trebui sa mai am pe undeva prin casa cei 7 pitici pe care i-am „traforat”. Aratau demential dupa ce ii pirografiam.
    Bai si cat tineam la panzele alea ca era a dracu de greu sa imi fac rost de altele. De multe ori daca se rupea mai pe la capat, indoiam „suportul” ala si o refoloseam asa mai mica :))

  14. Dragos B. Răspunde

    Frumos era ca faceam totul. De la trasat cu sablonul (unii chiar desenau/proiectau forme proprii) pana la vopsit sau lacuit si pus pe un perete (daca, de exemplu, era suport de vas pentru flori).

    Ascultati cateva secunde, de la 6.25 la 8.05, de aici:
    http://www.trilulilu.ro/MacRatusca/04e23cd0512d9c

    Biografii memorii – Radio Romania Cultural
    Constantin Noica – Rugati-va pentru fratele Alexandru
    Marcel Iures in rolul lui Constantin Noica

  15. NICU Răspunde

    Daca vreti sa va amintiti de timpurile trecute puteti sa va uitati aici , poate cine stie unii dintre voi se vor reapuca detraforat . Acum traiasca netul , ca schite se gasesc , si avem si forum unde putem face schimb de experienta !!!!!

  16. NICU Răspunde

    Scuze aici:http://traforaj.forumulmeu.ro/
    Sau pe http://WWW.traforaj.ro
    Aici veti da pest un om devotat acestui hoby !!!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Sau comentează direct cu contul tău de Facebook: