Apoi, dragii mei, să ştiţi că tare bună e o rupere de ritm aşa cum am executat eu în ultimele 10 zile… O să vă povestesc mai încolo pe unde am prestat, dacă o să mai am vreme după ce termin zilionul de treburi care mă copleşesc. Acum vreau, însă, să vă povestesc despre cât de bine este să te rupi total, măcar pentru câteva zile, de net.

Cel mai greu este să îţi controlezi impulsul de a deschide laptopul la prima oră. Pentru că ştii că ai multe mailuri la care trebuie răspuns, vrei să vezi dacă totul e ok cu serverul şi cu alte căcăţişuri de astea tehnice, vrei să vezi ultimele ştiri şi ce evenimente se mai execută, să mai citeşti câteva bloguri şi, evident, să mai hăhăieşti un pic cu tovarăşii tăi de pe twitter. Dar dacă în primele 2, 3 zile reuşeşti să apeşi puternic pe frâna care controlează acest impuls de a te conecta, după aia eşti boier :D

Este extraordinar de reconfortant să trăieşti exclusiv în offline. Să te bucuri de toate lucrurile pe care altfel le-ai rata de atâta treabă pe care ţi-o pune înainte toată tevatura cu onlineul în care eşti implicat. Să bei bere, să te plimbi, să citeşti CĂRŢI, să te joci cu piticii, să stai la cafele, să freci manganul cu aromă de mentă şi altele, şi altele…

Bun, e drept că starea asta de relaxare o ai şi pentru că ştii, inevitabil, că în câteva zile oricum se termină huzureala şi revii pe baricade. Aşa că te bucuri de zilele astea prin toţi porii. Aşa cum am făcut eu :D