Probabil e un semn că îmbătrânesc. Sau că am început să am anumite tabieturi, auto-îngrădiri şi anumite zone de confort din ce în ce mai osificate. Sau poate nu… Cert este că sunt anumite trenduri în moda din zilele astea care mă amuză.

Şi când zic mă amuză, e de rău. Pentru că pe vremuri m-ar fi enervat, semn că băgam în seamă mai serios fandaslâcurile astea. Pe principiul te irită ceva, orice, dacă înseamnă cât de cât pentru tine. Aşa la nivel de amuzament, însă, e doar ceva la care te uiţi şi la care zâmbeşti. Superior, depăşit sau nostalgic, dar zâmbeşti şi atât.

Uite, spre exemplu, faza la băieţi acuma cu fularul înnodat cu o singură buclă la gât. Atunci când ai un palton elegant pe tine, un trei sferturi sau chiar o geaca mai sport în nişte nuanţe mai echilibrate, chiar pastelate, fularul cu pricina dă o notă de eleganţă şi, în acelaşi timp, de modernitate. Pentru că un fular, oricum îl legi la gât, e un accesoriu simpatic dacă îl asortezi cu ţinuta dintr-un anumit moment.

Dar atunci când, ajuns într-o sală, să zicem, de conferinţe, unde sunt vreo 25 de grade şi rămâi cu fularul ăla la gât, deşi tot ce mai ai pe tine de la brâu în sus este o cămaşă, ceva nu mai puşcă, dacă mă înţelegeţi. Este, ca să nu zic mai mult, distractiv să vezi pe cineva astfel echipat. E modă, nu zic nu, dar mă gândesc că fiecare trebuie să avem propriile noastre limite în ceea ce priveşte simţul inadecvării.

Dar, pe de altă parte, mie mi-e uşor să vorbesc. Pentru că sunt, cum ar veni, tras pe linie moartă de multă vreme de pe piaţa „agăţatului” sau de pe cea a „băgatului în seamă” cu orice preţ. Pentru că în afară de cele două motive invocate anterior zău dacă înţeleg de ce ai vrea să porţi fularul ăla în orice condiţii şi în orice contexte…